 Muzica
 Muzica
 Bun, închideți vă rog ușa, lăsați turciei afară.
 Cine întârze, cornel, cine vine de momentul acesta și întâr
ze să intre în sală într-un picior, te rog.
 Și doar câte trei mai intră.
 Nu contează, într-un picior nu contează. Aleagă ei care vor
.
 Bun.
 Deci vă rog și insist că dacă vă spun la 12 să începem să
 fiți la 12 în sală,
 pentru că orice delay în a începe este în defavoarea
 voastră. Eu am același program, sunt cu drag aici, fac ce-
mi place, nu sufăr,
 dar durează mai mult până anul de genul unde vrem noi.
 Rugămintea celor de la această sală... Vă place sala?
 E luminoasă, e frumoasă, e confortabilă?
 Hai să o păstrăm așa, ne roagă ce colegii din logistică a
 acestei săli,
 e aparat de stat și nu e privat în primul rând,
 ne roagă să nu intrăm cu pahare de cafea în sală, sau de
 colo, sau de orice ar putea să pătezesc,
 deci nu ne lasă să intrăm cu pahare în sală, din nefericire
, nu e regula noastră,
 dar trebuie să înțelegem că orice accident, atunci când nu
 ne așteptăm la asta,
 are costuri mari pentru ei, sau riscăm să nu mai putem să
 participăm,
 pentru că este condiție în contract.
 Adică poți să ne dezactiveze contractul și ne trezim că la
 modul 2 sau 3 numai avem sală, în defavoarea cuia asta.
 A voastră. Are sens? Vă rog.
 Deci vă rog și insist, nu intrați cu... Notați-le, că ține
 mult la eficiență și la mediu și la green și de aia cred în
 pahare de carton și nu de plastic,
 notați-le care sunt sale voastre, puneți-le o bulină, un
 nume, o ce vrei tu, pune-le într-un loc și spune-mi că co
legii mei nu se ating de ele,
 dar nu intrați cu ele în sală pentru că logistic e în def
avoarea noastră pe termen lung.
 Știu că toți credem, dar nu, să întâmplă fix mie.
 Ghici ce?
 Să întâmplă fixie.
 Eu de-aia îmi țin paharul acolo în spatele flipchat-ului,
 să știu că nu mă ating de el și este pe masă.
 Ok?
 Nu am nici canapia, nici nimic, exact.
 Bun, hai să revenim.
 Cum vi s-a apărut prima parte a zilei?
 A fost ok? V-am luat tare, v-am luat încet?
 Încet.
 Mulțumesc pentru împărtășirile din timpul pauzei.
 Am primit niște gânduri foarte interesante și o să...
 N-o să dau nume, dar apreciez mult în crederea voastră.
 Și vreau să fac o precizare.
 Admiri și este contextul perfect pentru asta să vă exersați
...
 Admiri pe cei care o faceți deja,
 pentru că ne cunoaștem, dar este contextul perfect să vă ex
ersați vulnerabilitatea.
 Am întâlnit niște lacrimi în pauza asta și mulțumesc pentru
 cei care au avut curajul să le împărtășească.
 Nu este locul în care să te ții tare sau să-ți ceri scuze d
acă lăcrimezi sau simți să plângi vorbind despre ceva cum iz
ă pentru tine.
 Nu este sala aia în care să te judece cineva pentru că face
 asta, ba din contră.
 Ești în contextul în care să te admire pentru că ai curajul
 să faci asta.
 Pentru că, dragilor, vulnerabilitatea acceptată se face do
ar pe bază de curaj.
 Masca socială și tendința de a părea cum sunt într-un fel
 în care nu sunt, vine din frică.
 Masca te feriește de ceva. Te feriește de exterior, te fer
iește de durere, de disconfort, de efort.
 Faptul că îți dai masca la o parte, de față cu mine sau de
 față cu colegii voștri sau colegii mei,
 în anumite momente, nu este un semn de slăbiciuni, așa cum
 spune societatea, este un moment de curaj.
 și vă mulțumesc celor care ați făcut și faceți asta.
 Este cadrul perfect, după cum vă spuneam, în care să exersa
ți
 ceea ce în afara acestei săl nu este permis.
 Adică libertatea de a te cunoaște tu pe tine
 în momente și în context în care în afara ai fi judecat.
 Este contextul perfect și este responsabilitatea mea
 să creezi acest context.
 Din nou vă readuc aminte, pentru că știu că unii aveți
 în memorie, pe termen scurt, așa, de aldreacu.
 Verificați-vă la telefonele să fie pe silențios.
 Insist, dacă aud o notificare...
 Strân telefonul în mână.
 Bun.
 Vreau să mergem mai departe și să introducem
 un prim concept deosebit de enervant pentru unii
 și de important pentru majoritatea dintre voi.
 Și este conceptul central în baza căruia
 vom preda, vom susține și vom experimenta acest curs.
 Și este vinovatul, întreghi-l imele, principal
 a tuturor rezultatelor pe care tu le ai în viața ta.
 Din perspectiva NLP, acesta se numește harta mentală.
 Pentru cei care l-ați parcurs deja o să relom,
 pentru cei care nu l-ați parcurs până acum o să-l explicăm,
 pentru majoritatea sper să-l clarificăm.
 Harta mentală, dragilor,
 în traducere liberă, psihologică, dacă vreți,
 este modul nostru de gândire.
 Modul tău de gândire din perspectiva NLP înseamnă hartă
 mentală.
 Cerul are o hartă.
 Că asta, harta mentală, e metaforică.
 Unde ești mă trăiți-ar?
 Care ați avut mă cu micul?
 N-a fost...
 Vă rog dezactivat și tabletele, dacă n-am zis asta, ca ap
arent.
 N-a fost men telefonul. Uite, e tabletă.
 Ca și cum, uite, am scăpat.
 Revenim. Harta ce scop are?
 Sa te duca undeva.
 La fel si harta ta mentala are rolul psihologic sa te ghide
ze, sa te duca undeva.
 Problema este ca de foarte multe ori nici ma cartu nu-si
 destinatia.
 Pentru ca harta ta mentala, cum iti punem asaara, a fost
 programata
 de mediul în care ai trăit, de educatori, de părinți, de
 experiențe anterioare.
 Însă, tu nu ai de ales dacă funcționezi sau nu pe această
 hartă.
 Ești obligat, psihologic, să-ți respecti harta ta mentală.
 Ce înseamnă asta în traducere?
 Viața pe care tu o ai acum, calitatea ei, banii pe care îi
 faci,
 Calitatea reații de cuplu,
 calitatea somnului,
 cineva mă provoacă modul, vrea să văd sigur dacă
 știu să dau telefonul pe vibrații.
 Toate acestea, dragilor, sunt un rezultat al modului tău de
 gândire.
 Modul tău de gândire, de-a lungul timpului,
 te-a adus în punctul în care ești asta.
 Te are sens?
 Și n-ai avut de ales.
 Modul tău de gândire te-a adus unde ești astăzi și tu n-ai
 avut de ales în sensul ăsta.
 Atenție! A nu să înțelege că ești vinovat de asta.
 Sub nicio formă. Nu ești vinovat, nu crede în vinovăție.
 Vinovăția nu este o emoție naturală. Vă zic un pic despre
 vinovăție.
 O să avem exerciții pe asta, dar vreau să vă zic un pic des
pre asta.
 Vinovăția nu este o emoție naturală, este o emoție învățată
.
 Când copilul se naște pe această lume curat ca lacrima, cu
 harta mentală goală, aproape, că primește informația prin
 cordunul mobilical, dar ai altă discuție,
 nu știe să simtă vinovăție. Știe să simtă în mod natural și
 eficient bucurie, furie, frustrare, entuziasm, jucăușenie,
 dacă vrei, gingășeia, cine place nouă la copii.
 Bă, dar nu știe rușine, este naturală, o simte, că rușine e
 frică, în realitate.
 Știe frică, dar nu știe vinovăție.
 Avem nevoie să fim condiționați de mediul în care trăim ca
 să simțim vinovăție.
 De asta vinovăția nu e naturală, este condiționată, este în
vățată.
 Știți cum? Prin comparație.
 Cei care ne-au educat ne-au supus constant comparatie cu un
 standard pe care noi nu-l atingem
 sau nu l-am atins si am fi putut sa-l atingem prin vechnica
 intrebare, dar de ce popesc cu poate?
 Ați primit-o vreunul? Sau fratele tau, sorata ta, de ce po
ate si tu nu poti?
 Tu nu poți.
 Vinovăția instalată prin astfel de întrebări îți transmite
 iești defect.
 Da sau nu?
 O duce un pic mai departe din un olas personal.
 Știu că e postul paștelor, dar asta e realitatea.
 Ce a condiționat religia, toate, n-am nimic cu una, cu to
ate am ceva,
 timp de peste 2.000 sau 3.000 de ani în mintea colectivă a
 populației?
 Vinovăția comparându-ne cu un standard deosebit de înalt pe
 care niciunul dintre noi să-l atinge niciodată, corect?
 Vinovăția nu este ceva ce îți recomand să păstrezi în viața
 ta. Din fericire, poți să alegi.
 Și o să îți promic că o să îți dau tehnici și concepte și
 exerciții în sensul ăsta și o să te conduchi în diverse
 procese.
 Vinovăția, de câte ori îți spun, meriște ce-ai în viața ta?
 Nu mă refer la...ești vinovat pentru ce-ai în viața ta, nu?
 Atenție, lipsa vinovăției nu implică lipsa responsabilităț
ii.
 Asumarea de responsabilitate pentru ceea ce am făcut și put
eam să fac diferit
 este cu totul altceva decât asumarea vinii pentru ceea ce
 am făcut și puteam să fac diferit.
 Are sens.
 Sigur că da.
 Mai poți repeta odată cu tine, cu colegul meu.
 Asumarea responsabilității pentru ceea ce ai făcut
 și are consecințe neplăcute și puteai să faci diferit,
 Este altceva versus asumarea vinii pentru ce ai făcut și
 are consecințe neproductive și puteți face altceva.
 Ajun la voi.
 Nu cred în neasumarea de responsabilitate.
 Nu e aia imaturitate.
 Fac ce vreau că nu simt vină.
 Nu asta am zis.
 Aia se numește uneori psihopatie.
 Când nu simți responsabilitate deloc față de consecințe re
acțiunilor tale și ți se și rupe de ce poți să implice conse
cințe în viața altora,
 ești ușor plecat, nu-i bine.
 Eu mă întorc la a asuma responsabilitatea pentru viața ta
 și ceea ce aduce consecințe în viața altora,
 dar nu cu vină, pentru că vina nu e productivă, nu te susț
ine să schimb ceva.
 Vina te bagă în depresie, vina te bagă în axietate și în
 insomnii.
 Aveți în viața voastră situații, pentru care s-au încheiat
 de mult, în realitate,
 dar pentru voi încă aduce la suprafață sentimente de vină?
 La aia mă refer, mulțumesc pentru sinceritate.
 acea vină, din fericire, poate fi dezactivată în secunda în
 care înțelegi că harta ta mentală atât a știut în momentul
 ăla,
 când ai făcut acea alegere, acea decizie.
 Atât ai știut, atât ai putut, nu ești vinovat pentru asta,
 ești responsabil ca pe viitor să faci diferit.
 De grevarea de vina înseamnă libertate.
 Și în realitate, este o decizie.
 Alec să mă simt vinovat pentru ce am făcut și ce s-a întâm
plat,
 sau alec să mă simt responsabil să învăț să fac diferit de
 acum încolo.
 E o decizia ta. Ai libertatea reală.
 Din nefericire, nu suntem educați în sensul ăsta și suntem
 condiționați cu vină
 din toată direcția, de la părinți, la educatori, la religie
,
 pentru că vina ne face să fie controlabil și manipulabil.
 Și atentie, vreau să fie încă ceva clar.
 De foarte multe ori oamenii ne manipulează prin vină fără
 să știe,
 inclusiv religia, inclusiv părinții, inclusiv școala.
 Doar știu că funcționează.
 Nu fac că vor să ne facă rău, ci doar nu știu să facă altce
va.
 Pentru că asta este harta lor.
 și vreau să mergem mai departe la ce înseamnă harta mentală
 și ce calități are.
 Dragilor, harta mentală, harta ta mentală, este ca weizu pe
 care tu conduci ca să ajungi la sala asta.
 să ajungi la sala asta.
 Harta ta mentală conține
 informații,
 convingeri,
 valori,
 principii
 conștiente
 și subconștiente,
 adică cele pe care știi să-mi le spui verbal
 le spui verbal si cel pe care nu stii ca le ai.
 Putem, in psihologia noasa, sa sustinem
 convingeri contradictorii, daca una e la nivel
 constient si una a nivel subconscient.
 Iti dau un exemplu?
 Am convingerea ca ma las de fumat.
 De main, la nivel subconscient, banu.
 Si va aparea un conflict
 si de obicei va castiga convingerea subconsciente.
 Împreună conștientul și subconștientul compun harta ta
 mentală, pentru că tu obții rezultate pe baza psihologiei
 tale conștientului și a subconștientului.
 La nivel conștient și subconștient în ambele, putem avea
 convingeri, valori, principii, experiențe anterioare și ră
ni emoționale.
 Răni emoționale de care mi-aduc aminte, conștient,
 și răni emoționale de care nu mi-aduc aminte.
 Am și uitat că le-am trăit, dar continuă să mă influențeze,
 pentru că tot ce este subconștient nu este uitat.
 Doar are putere mai mare asupra ta.
 Cu cât un lucru e mai subconștientul tău, cu atât are mai
 multă putere pentru tine.
 Și pe tine, de ce?
 Pentru că subconștientul este mai mare de 10 de ori decât
 conștientul.
 Această hartă este responsabilă pentru tot ceea ce tu ai în
 viața ta în momentul ăsta.
 Bani, familie, abiltăți de comunicare, carizmă, sau lipsa
 ei sau lipsa lor.
 Ca GPS-ul, care este setat să ajungă într-o direcție, la
 fel este și mintea ta.
 Are programată destinație doar că, din nou, ca aseară, cum
 vă ziceam,
 Mulți dintre noi suntem pe pilot automat, nici măcar nu ș
tim destinația.
 Și ajungem să-l numim destin.
 Așa a fost viața lui, așa a fost viața mea, așa a vrut Dum
nezeu.
 Până la un punct, șa, nu, de la un punct încolo, putem să
 vorbim în alte cursuri despre influența a altceva în afara
 de corpul nostru.
 Cred în asta.
 Eu sunt educat și foarte curios de tot ce se ană spiritual
itate.
 Nu sunt prieten cu religia, în schimb.
 Cu dogma.
 Și, atenție, sunt elementea din dogma care sunt excelente
 și pe care le accept și le valorific.
 Sunt foarte multe lucruri extrem de importante și înțelepte
 inclusiv în Biblie.
 Nu toate.
 Nu sunt de acord că vine vorba de blibii de interpretarea
 Motamo, de exemplu.
 Adică ce scrie trebuie să înțeleg că e fix la fel.
 Nu, nu, nu. Biblia e extrem de metaforic.
 Si Coranul.
 Extrem de metaforic.
 Problemele apar ca ne interpretam, motamo, ceva ce este met
aforic.
 Are sens?
 Cred in religie si in valoarea pe care o aduce, daca o
 interpretesc corect.
 Dar daca tu imi spui ca Dumnezeu care ma iubeste si m-a
 creat pentru a...
 se cunoaste pe El prin mine, imi spune ca ma iubeste, dar
 brusc sa supara pe mine si imi da cu fulgeri si ma nuca in
 zmoala,
 daca spal Duminica,
 incep sa am o problema.
 Nu pot să conțin în mintea mea o entitate care are iubire
 necondiționată pentru ceva ce a creat,
 dar în același timp mă și urăște dacă nu mă încadrez.
 Aia e condiționare, aia e dresare, e cu totul altceva.
 Spiritualitatea zice altceva.
 De aia sunt curios de asta. Am vrut doar să ști și asta des
pre mine, da?
 Deci nu sunt ateu. Sunt doar antidogmă care nu funcționează
.
 Sunt prodogmă dacă rezultatele sunt în favorea mea.
 Adică sunt hashtag pe interes.
 Și e bine să fie așa. Așa vreau să fii și voi. Vreau să vă
 aduc în punctul în care tu decizi ce crezi în funcție de ce
 e în favorea ta.
 Acolo vreau să ajungeți. În punctul în care zici, hmm, e în
 favorea mea să cred asta? Da, asta voi crede.
 E în defavorea mea să cred asta? Asta voi crede. Și să aleg
i tu, nu harta ta mentală.
 Avem pe harta noastră mentală, de exemplu, o convingere
 care zice, trebuie să-i sprijin pe cei dragi mie.
 Dragil, ați venit câțiva și mi-a spus asta și în pauză, că
 sunteți aici pentru că vreți să sprijiniți pe alții, că vre
ți să vă sprijiniți copiii și admirabil și vă mulțumesc.
 Nu va funcționa. Copiii voștri au propria lor harta mentală
 de care sunt la fel de responsabil, cum sunteți voi de-a vo
astră, indiferent de ce vârstă au ei.
 sau propriile aluat harta mentala.
 Puteți să-i sprijiniți doar prin propria voastră fericire.
 Pentru că oamenii sunt egoi și sunt pe interes.
 Când vor vedea oameni fericiți în jurul lor, vor zice,
 hm, dar cum faci?
 Că vreau și eu.
 Nu ducându-te și violându-i harta cu bocancii,
 încercând să facă cum vrei tu să facă,
 ci fiind tu bine cu tine și admirându-te.
 Are senzit.
 Facem un exercițiu foarte escurt.
 unul dintre voi il stiti, vreau sa il faceti doar ca sa va
 ramintiti cum e.
 O sa va pun cateva intrebari,
 ridicati mana, palma stanga sau palma dreapta deschisa,
 care vreti voi,
 o palma sus
 si o sa pun cateva intrebari la care vreau sa raspund rapid
, fara sa te gandesti
 si doar sa mergi mai departe.
 Voi trei nu va jucati cu mine sau ca nu iti inteleg?
 Ca va vad!
 Bun!
 Ce vreau sa faceti? O sa va pun cateva intrebari,
 inchisi degetele pe masura ce iti raspundi tu in capsul tau
, dar nu analiza, doar raspundi.
 3, 2, 1.
 Cine e cea mai importantă persoana din viața ta?
 Repede, rapid!
 Cine e lângă tine în viața ta pe care îl admiri și îl iubeș
ti atât de mult încât să-i taiă mâna?
 Nu răspunde.
 Doar închideți degetul când l-ai găsit.
 Cine e pe locul 2 pentru care, bă, nu e pe locul 1, dar tot
uși e foarte important pentru mine?
 Închizi degetul.
 Cine e pe locul 3 în ordine de prioritate?
 Poate să fie oricine.
 Pe locul 4.
 Pe locul 5.
 Palma jos.
 La cine au fost copii?
 Mulțumesc.
 La cine a fost sotul sau soția?
 Mulțumesc. Pe locul unu.
 Cine a fost... cine a avut pe locul unu altcineva?
 Apreciă sinceritatea.
 Și inclusiv cei care n-au ridicat mâna. Mersi.
 Dacă ai pe locul unu în viața ta, în degetelul pe care l-ai
 închis,
 pe altcineva, în realitate nu iubești.
 Dacă ai pe locul unu în viața ta pe altcineva, în realitate
 nu iubești, pentru că dacă ei iubi, te-ai pune pe tine pe
 primul loc ca să ai de un să o oferi.
 Când este altcineva pe primul loc în viața ta, tu ești un
 sac gol.
 Pentru că punând constant pe altcineva în viața ta, ca
 nivel de atenție, resurse, iubire, tu nu te încarci.
 Și ești epuizat. Ajunge în punct în care ajunge epuizat.
 Să numește bărnaut relațional, dragilor. Exist așa ceva.
 Bărnaut relațional. Inclusiv în cuplu, inclusiv în familie.
 Dai atât de mult, încât ajungi să nu mai ai și totuși să f
ie constant nevoie să dai.
 Știe cineva ce ne mă refer?
 Perfect. Ăsta e cursul în care, din nou, cum vă spun, vreau
 să vă învăț să fiți egoiști. Știți cum?
 Să deviri tu, pe primul degeten în viața ta, să-ți dai tuț
ie atât cât ai nevoie, când ai nevoie,
 Indiferent ce zic altii, dar sa inveti sa comunice asta, at
entie,
 nu cu agresivitate,
 s-o spune, mi-a zis, va iat sa fii pe primul, dispari.
 Nu asta.
 Cu blandete, dar cu fermitate,
 sa te pui pe primul loc in viata ta ca tu sa te incarci cu
 resurse
 si o sa intample magie.
 O sa ai de un sadai,
 atunci cand va fi necesar.
 Ne-am invatat, viata nu mai vreau sa zid de religie,
 sa punem pe altii pe primul loc.
 Nu asa functioneaza sanatatea psihica.
 Sanatatea psihica functioneaza
 prin a ne pune pe noi pe primul loc, ca vindecare, prosper
itate fizica, financiară și emoțională,
 odihnă respect și iubire pentru propria persoană și abia d
upa aia voi avea de un să dau.
 De ce zic, în realitate, dacă tu ai pe locul unu, nu îi i
ubești?
 Pentru că, dacă
 e cineva pe locul unu în viața ta,
 și totuși nu poți să-l sprizi din așa cum ai vrea,
 este pentru că ai nevoie ca tu să te simți important în via
ța lui.
 Este subconștientă, nu e o vină, calmați-vă.
 Știu că e greu să digere asta.
 Avem nevoie să ne simțim importanti în viața altor oameni
 ca să simțim că contăm, da sau nu?
 De asta îi punem pe primul loc mai important decât noi înș
ine.
 Dacă i-ai iubi,
 te-ai pune pe tine pe primul loc
 si le-ai respectat lor procesul propriu de evolutie
 in care tu doar ai sprijini
 fara sa salvezi.
 Dar eu conosc multi oameni, si nu sunt in sala
 sigur, nu sunt...
 care au pe primul loc alte persoane
 care le dedica viata
 cuplu copii, whatever
 si niciodata nu-i suficient.
 Pentru ca intotdeauna
 au nevoie de mai mult.
 Ați zis-a?
 În schimb,
 dacă ajung să te pui pe tine pe primul loc,
 atenție, blând, calm, încet, dar ferm,
 vei ajunge să fii un exemplu prin care
 copiii sau cei pe care tu iubești
 să învețe să se pună la rândul lor pe primul loc.
 Ori noi, dacă vă gândiți un pic ce vrem pentru cei drăji
 nouă,
 să fie dependenți de noi
 sau să fie independenți de noi și fericiți.
 Cam ce-ați alege, dacă ați putea?
 independent și fericit. Știți ce învață copiii de la părinț
ii care se sacrifică pentru ei?
 Sacrificiu.
 Copiii care au părinți care se sacrifică pentru ei pentru
 că sunt pe primul loc.
 Învață sacrificiu care, atenție, de foarte multe ori anume
 să fie și reproșat.
 M-am sacrificat pentru tine și nu recunosc că nu ești dec
log de înscătoră.
 Nu mă iubești. După câte am făcut pentru tine.
 Știți ce este ăsta, în realitate?
 Contract presta servicii.
 Contrac prestar servicii pe care ajungi la un termen in
 care eu vreau si eu inapoi.
 Ca uite, ti-am dat! Si acum tu nu-mi dai, da, dar contratul
 asta n-a fost comunicat.
 A fost subtil, a fost presupus, n-a fost explicat. Are sens
.
 Ori, daca alegi sa fii pe primul loc in viata ta si in rel
atia de cuplu, e la fel de valabil.
 Și ești tu bine, sănătos, prosper, fericit, în păcat.
 Îți faci propriu proces de vindecare emoțională, zâmbitor f
ără motiv.
 Să te treci dimineața să zâmbesti și zici, asta a zis, a z
is, a zis, a zis, bună. De ce? Ca vreau eu.
 Vei ajunge să fii un exemplu pentru cei din jurul tău să z
ică, hîm, ăsta a fumați sau nu, dar îmi place.
 Vreau si eu.
 Si ala este, atentie copiii, invata din ce vad la voi, nu
 din ce le spunez voi.
 Din ce vad la voi.
 La fel si partenerii de cuplu.
 Si atentie, si facem un disclaimer aici si mergem mai
 departe.
 A te pune pe primul loc in relatie de cuplu nu inseamna
 ignorat nevoile celui lalt.
 Nu inseamna al parasii emotional ca ti-a zis horea la un
 curs sa fii pe primul loc.
 înseamnă a gândi strategic
 resursele pe care tu le ai la dispoziție
 și momentele tale de încărcare cu resurse atunci când n-ai,
 ca să ai de un să dai.
 Nu înseamnă ignorarea celuilalt.
 Înseamnă a-l iubi cu adevărat,
 astfel încât mă încarc ca să am de un să îți dau.
 Înseamnă a spune în anumite momente,
 iartă-mă că nu pot să te ascultă acum, am nevoie de un s
fert de oră să stau singuri eu cu mine,
 după care vorbim despre tot ce există nevoie.
 A, aia înseamnă să te pui pe primul loc. Are sens.
 Crede-mă că dacă o să înveți să o spui și o să înveți să o
 spui azi și mâine,
 oamenii te vor respecta mai mult decât dacă faci ce au ei
 nevoie când au ei nevoie,
 fără să le spui.
 Oamenii n-au în viața lor nevoie de preșuri.
 au nevoie de trepte și au nevoie de umeri
 după care să se sprijină a nevoie, nu de preși.
 Ori noi am fost învățați că dacă iubim cu adevărat pe ceva
 trebuie să fim preșul lor.
 Nu e adevărat.
 Începând de azi vreau să dezactivați această converge de pe
 harta voastră mentală.
 Are sens.
 Mai departe.
 Harta noastră mentală, spuneam, este modul nostru de gând
ire. Are niște calități.
 Are niște calități.
 În primul rând, și este extrem de important,
 este cel mai intim lucru al tău.
 Este cel mai intim lucru al tău.
 Harta ta mentală eți e mai intimă ca numele, sau cel puțin
 la fel.
 Nu-ți e intimă cămașa, sau șosetele, sau înjeria, cum îți e
 intim modul tău de gândire.
 De asta, atunci, când cineva ne contrazice, reacționăm une
ori cu accese de frustrarea.
 Ați zisat? Știți de ce?
 Pentru că, în realitate, când ne contrazice sau, atenție,
 ne zice unde am greșit, că iubim asta, nu știu voi,
 dar noi iubim să-mi spun unde greșim. Cel puțin eu ador.
 Când ni se spune unde greșim,
 în realitate mesajul care îi se transmite este
 cel mai intim lucru din viața ta este greșit.
 Pentru că noi ne identificăm cu modul nostru de gândire.
 Noi credem că suntem mintea noastră.
 Nu e adevărat.
 Însă până când ajungem să ne disociăm de modul nostru de g
ândire,
 ceilalți au o putere asupra noastră
 pentru că atunci când ne dau un feedback zic ei.
 Pot să îți dau un feedback, menții l-am cerut, nu, atunci
 nu mi-l dau.
 Pentru că nu știiți, feedback-ul se cere, nu se dă.
 Dacă nu ți-l am cerut, taaag.
 Dar când mi-l dai, deși nu ți-l cer, și îmi spui unde am
 greșit sau ce puteam să fac diferit,
 în realitate ce îmi spui tu, modul tău de gândire este
 defect.
 Și al meu este?
 Mai bun.
 Perfect, mai bun, corect, cum vrei tu.
 Când nu ești încă trecut prin această experiență în care tu
 să înțelegi că tu nu ești harta ta mentală.
 Vei crede că tu ești mintea ta și în momentul în care cine
va intervine din exterior cu un sfat,
 cu o replică, cu feedback, ce vrei tu,
 vei lua emoțional acel feedback pentru că e cel mai intim
 lucru din viața ta.
 În momentul în care știi asta, din momentul în care ești
 din sala azi, la final de zi inclusiv,
 Vrei avea un alt fel de respect pentru modul de gândire al
 celor din jurul tău
 și vei ști să te comporzi cu ei alt fel, și o să te învăți
 cum, azi și mâine,
 ca să obții ce vrei să obții de la ei, respectând cel mai
 intim lucru din viața lor.
 Îți promit că rezultatele se schimbă, pentru că oamenii
 care se vor simți respectați și apreciați în modul lor de g
ândire, chiar dacă defect,
 vor vrea mai mult din ce tu le dai.
 Vor vrea mai multa apreciere si sustinere.
 Va dau un exemplu cum poti sa respecti cel mai intim lucru
 din viata unui om, chiar daca nu esti de acord cu el, prin
 cuvantul interesant.
 In timp ce vorbeste omul, sa-ti spui, hmmm, interesant.
 Ma, cuvantul interesant inseamna ca sunt de acord cu tine?
 Nu, inseamna ca doar ce-mi spui in momentul ala este
 interesant.
 Versul în timp ce vorbește cu tine o persoană, să-ți spui,
 nu, nu te înșeli.
 Tăi că-ți spun eu cum e.
 Care e agresivă?
 A doua. Înțelegeți cum debat?
 Când tu știi asta și spui, ba, ăsta are un mod de gândire,
 nu are de ales,
 e obliga să ai un mod de gândire, că trăiește.
 Și eu am unul, ghici ce?
 Dar dacă eu vreau să obțin ceva în raport cu persoana sau
 cu grupul ăsta, nu îl contrazic.
 Pentru că îi dau în gură celui mai intim lucru din viața
 lui.
 Bă, are sens?
 Îți schimb dacă îi spui, hmm, interesant, nu mă gândim la
 asta.
 Ok.
 Poți să văd dacă am înțeles ce face atitude din asta.
 Îi arată că validezi și că iei în calcul punctul lui de
 vedere și se simte cum?
 Ascultat mă.
 Majoritatea conflictelor din viața noastră există și pers
istă pentru că nu știm să îi facem pe celălalt să se simt
 ascultați
 și intervenim în modul lor de gândire încercând să-l corect
ăm.
 Are sens?
 Un expert în comunicare, cum sper să vă sustin, să ajunge
 și voi, în cel mai scurt timp,
 știe aceste legi și zice, ok, ăsta are un mod de gândire,
 nu poate să se abțină să aibă un mod de gândire.
 Banu-măcar, un mod de gândire, este și cel mai intim lucru
 din viața lui, nici măcar el nu știe asta.
 Înainte să-i zic ce vrea eu să obțin de el, hai să-i arăt
 că-i respect modul de gândire.
 Și aici abia începe comunicarea strategică de care v-am zis
.
 Să știi să dai din cap... Știți cum îmi dau seama că...
 Mă ascultați? Sau că ajung la voi? Bravo!
 Faceti asta!
 Știți de ce vă menționez asta?
 Pentru că e gestul pe care nu-l faceți în conflicte.
 În majoritatea conflictor din viața voastră, jurati-vă că
 în conflicte din viața voastră face asta.
 Când tu, de fapt, emoțional, abia aștepti, stai cu zru cap
ul.
 Cum adică și iese balaurul?
 Ia te stați începând de astăzi, când este un conflicț incip
ient în orice situație, cu șeful, soția, partner de cuplu,
 copilul.
 Să faci, hmm, ok.
 Ok.
 Și abia după aia să spui părerea.
 Ia fi atent ce sa schimba cand faci asta.
 Bai, ajung la voi? Am la top, inventez?
 Nu suntem obisnuiti, de ce va zic asta, nu suntem obisnuiti
 sa respectam faptul ca si ceilalti au dreptul la un mod de
 gandire intim pentru ei.
 Nu suntem obisnuiti sa facem asta.
 Imediat luam si trebari, o secunda.
 In momentul in care se schimba asta si spunem, ba, omul
 asta indiferent de maturitatea emotionala, indiferent de
 pregatire intelectuala, indiferent de inteligenta, indifer
ent de experienta, indiferent de varsta,
 care nu are de vârstă, are un mod de gândire, pentru că nu
 are de ales,
 eu pot să aleg să-l respect sau să-l agresez.
 Când iei această conștientizare, relațiile cu cei din jurul
 tău,
 nu sunt garantate, se pot transforma.
 Eu aplic asta, inclusiv cu nepoții mei.
 N-am copii încă, îmi doresc, dar am nepoți.
 Am mulți copii în jurul meu, ai prietenilor mei, ai familie
i.
 Eu, când vorbesc cu copiile, respect modul de gândire,
 pentru că este cel la care ei nu poate să se abțină, este
 cel mai intim lucru din viața lor,
 și mai ales copiii se și identifică cu mintea lor, da sau
 nu?
 În momentul în care ei vorbesc cu mine, indiferent ce prost
ie îmi zic pe harta mea, eu iau un calcul pentru că e
 important pe harta lor.
 Și le și arăt asta.
 Și de la 3-4 anișori când vorbesc cu mine și îmi spune că
 porcu zboară,
 sau nu știu ce zebra dansează, zic,
 Serios?
 Uau, dar cum fac ce zebra se dansează?
 Și atentie, nu o fac la mișto.
 Pentru că copiii nu-s proști.
 O fac la modul CURIOS de ce a înțeles el despre ceea ce îmi
 spune.
 Și faptul că îl ascult și îl fac să se simt ascultat,
 el înțelege la nivel emoțional că este important.
 Si validat.
 Senzația de ești important pentru mine noi nu știm să o
 transmităm în comunicare, hence the conflicts.
 Dacă doar asta schimbi după ziua de azi în relații din viaț
a ta, să știi să faci pe celălalt să se simtă respectat pe h
arta lui, oricât de mult ar greși că e posibil.
 Dar înainte să încerci să-l schimbi îl faci să simți
 respectat pe harta lui, îți promici și îți da un scris că 
ți se transformă relațiile.
 Oamenii sunt încăpățănați, apropo de întrebarea care am ap
us-o cu o collega de mai devreme,
 pentru că nu sunt din respectați pe harta lor.
 Un om respectat pe harta lui,
 vai aicea, hmmm,
 nu am de ce să fiu încăpățănat, că nu am ce să apăr.
 Oamenii încăpățănați își apără modul de gândire.
 Bă, are sens.
 Ok. Mai am câteva calități și luăm întrebări.
 Este cel mai intim lucru din viața ta.
 2. Este flexibilă atentie în ambele direcții.
 Este flexibilă în ambele direcții. Ce vrea să zic în ebunul
 cu asta?
 Harta mentala flexibilă înseamnă, atentie, că ai harta
 mentală.
 Ai informații, convingii, principii, situații antarării, ră
ni emoționale,
 conștiente sau subconștiente, în modul tău de gândire.
 Clar până aici?
 Bă, dar ai convingeri, situații, experiențe, principii, val
ori
 pe care încă nu le-ai adus pe harta ta.
 Adică care există potențial, dar tu nu le-ai integrat încă
 pe harta ta.
 Poți să face asta datorită calității, flexibilității modul
ui nostru de gândire.
 Cu alte cuvinte, modul nostru de gândire este educabil.
 Poate fi îmbogățit. Cum?
 Cărți, psihotrapeut, duhovnic, experiențe noi.
 Asta faceți voi acum.
 Cu orice revelație, conștientizare, informație pe care îți
 anotezi pe caiet, îți îmbogățești harta mentală și modul de
 gândire,
 chiar dacă încă nu crezi ce scrii.
 Faptul că tu cântărești la ce scrii, dovedește modul tău de
 gândire flexibil. Da sau nu?
 Dar fiți atenți.
 Dacă tu nu faci această creștere, îmbogățire a hărții tale
 mentale în mod conștient și intenționat,
 harta ta mentala nu ramane pe loc.
 Ci poate sa
 regreseze,
 sa te comprime.
 Ati fost vreodata
 in postura in care sa va intoarce-ti acasa,
 intr-un loc din care poate ati plecat.
 Majoritatea ati plecati de acasa,
 de la facultate, la...
 sau de la job-uri,
 sau whatever.
 Sau sa va intalniti cu colegi, foci colegi de scoala,
 de generala, de liceu, de facultate.
 și să constatați că cumva nu au rămas la fel, ci cumva s-au
 prostit, nu zic la modul superior,
 vă zic la modul de, frate, eu am plecat din orașul meu nat
al și când m-am întors v-am găsit mai proști, cum m-a zis Br
âncuș.
 Am plecat pentru că erau proști, v-am găsit m-am întors și
 v-am găsit și mai proști. Nu numesc, e replica lui Brâncuș.
 Ați pățit asta vreodată?
 Și atenții, din nou, nu cu superioritate sau agresivitate.
 Să constatați, bă, ăștia oameni aștia nu numai că nu s-au
 schimbat.
 Au regresat.
 Încă o dată e dovadă a faptului
 că dacă nu acționezi în mod intenționat
 la screște tu modul de gândire și educația hărții tăi le
 mentale,
 regresezi.
 Nu rămâi pe loc.
 Ajungi să nu mai poți,
 ca abilități,
 ceea ce odată ți era ușor.
 Ajunsi sa nu mai poti.
 Pentru ca n-ai continuat exercitiul, n-ai continuat miscare
a cu ce face anteriorul, ti-e rar facil.
 I-ti dau exemplu in public speaking.
 In public speaking, daca tu faci asta constant, de la ince
put in ciuta discomfortului,
 ajungi la un punct in care iti promit cu strategia corecta,
 devii bun.
 Iti promit.
 Daca faci o pauza de 2-3 ani din asta, data viitoare cand
 te urci pe scena,
 Când urci pe scenă, o să fie de multe ori mai greu decât
 prima.
 Pentru că prima ori nu știa de ce să te aștepți.
 Acum știi de ce să te aștepți.
 Sunt, cunosc femei care au făcut ce fac eu, și au intrat în
 maternitate pentru 4 ani.
 Și când s-au întors pe scenă, mi-au zis că era să fac atac
 de panică, tata.
 Eu credeam că mă întorc la nivelul la care eram atunci. Nu.
 Te întorci la nivelul la care ești acum pentru că e normal
 asta, ai avut alte priorități.
 dar harta ta mentala specifica pe contextul ala s-a regres
at, s-a constrictat.
 Are senzit sa spun.
 De ce va zic asta?
 Este deosebit de important ca tu sa decizi in mod constient
 in fiecare zi
 sa-ti pastrezi harta mentala flexible si sa o imbogatesti.
 Cum face asta?
 Fiind interesat de orice alta harta care e diferita de a ta
.
 fiind interesat de orice altă hartă care nu este a ta.
 Eu am învățat lucruri deosebit de faine la nivel de atitud
ine, de convingeri, de principii, de ce vreți, de informații
, poate,
 de la oameni pe care cumva societatea m-a educa să îi judec
.
 Vă zic o fază intimă, cred că v-am sunsit pe online, dar e
 interesantă și știu că a dus.
 Un pic de valoare atunci.
 Am avut de invatat foarte multe de la un fost prieten,
 nu era prietenul meu per se, era fratele unui prieten de al
 meu,
 din scoala generala, din scoala 1.8.
 Care, cand am crescut eu, era zeul nostru in cartier.
 El avea 18 ani, noi aveam 8.
 Si stiu ca aproape in fiecare seara facea concursuri de tr
acciuni
 cu ceilalți golani din cartier.
 Nu știu de voi, dar eu am trăit într-un cartier
 unde erau golani. Nu erau
 prinți-prințese și
 îmbrăcas la costum.
 Erau golani. Așa a fost. Și nu regreta, a fost
 o viață frumoasă. Bă, fiecare sara faceau
 tracțiuni. Și noi, puști fiind
 eram frate, cât de tare să faci, nu știu,
 câte zeci de tracțiuni, pe bani faceau.
 Adică erau...
 Îl admiram. După mulți
 ani de zile din acel moment în care îl admiram,
 20 de ani aproape, m-am târnit cu el
 Am făcut-o pe stradă, în timp ce mă tura strada.
 Cu un pai în gură, cu o scobitoare în gură, relaxat și
 senin, își facea meseria de gunoiere.
 Aceleași pom, aceeași părbată.
 Prima mea reacția a fost, frate, ce-ai pățit?
 Nu i-am zis, dar reacția mea a fost ce s-a întâmplat cu t
ine, că era semizeu meu când eram copil.
 Emoțional din nou, nu știu ce gânduri am avut.
 Bă, omul era atât de relaxat, atât de senin în privire,
 am stat de vorbă cât vreo 10 minute,
 ce mai faci, cum ești, ce mai face Adriana, frate-tu...
 Și l-am întrebat, bă, tu cum ești?
 Relu, îl chema.
 Bă, tu cum ești?
 Dice, bă, frate, sunt bine.
 Oamenii mă judecă pentru ceea ce văd că fac ameserie,
 uitând că eu am și spor de rușine,
 am un salariu bun,
 nu uau, bun,
 Am familie, copil, puteam să fii mai rău în raport cu viața
 pe care am avut-o,
 că a trecut răzand de niște nasoale, penale, pușcării și
 mai...
 Ca așa era cartierul, dar sunt bine.
 Și paio lui, scobitoarea lui în colțul gurii și zâmbet,
 mi-a zis și câteva bancuri, că asta făcea în cartier și în
 urmă cu 20 de ani zicea, bancuri.
 Ne-a arătat cu omul ăsta, în ciuda ceea ce văd din afara
 lui, este admirabil.
 pentru starea lui de bine care nu avea nevoie de 1 milion
 de euro ca să fie bine.
 A ajuns la voi.
 Pentru mine, momentul ăla a fost teaching moment.
 N-am mult,
 dar pot să fiu bine cu ce am.
 Ca atitudine.
 De ce am putut să se simțez asta? Nu sunt vreun înțelect,
 nu sunt superior cu nimic.
 Pentru că îmi exersasem flexibilitatea hârți mentale
 și atitudinea de a fi curios de o hartă diferită de a mea,
 chiar dacă la prima vedere nu suntem compatibili.
 Asta vreau să vă luați din acest prim modul.
 Atitudinea de curiositate față de o altă hartă mentală, alt
 mod de gândire,
 chiar dacă atenție, în primă instanță, pare că suntem
 incompatibili.
 Ați pățit vreodată să nu haliți un om, păr-o mânește, fără
 motiv?
 Adică să fie nevoie să interacționez cu el și să spui însfă
tătul frate,
 nu știu ce am cu tine, dar nu tine, măi...
 Da, da, te rog, zic, cum să nu, da?
 și în capătul târnaților asta au dat.
 O să vorbim despre asta mâine.
 Se întâmplă în mod natural cu unii oameni să nu fie compat
ibil la prima vedere.
 Un expert în NLP, un expert în comunicare și flexibil în g
ândire și în harta mentală spune
 nu te halesc,
 dar s-ar putea să poți să învăț de la tine.
 Ăla deja e next level.
 Nu trebuie să te iubesc sau să te admiri
 sau să fii compatibil ca să poți să învăți de la tine.
 Eu am învățat unul de cele mai importante lucruri din viața
 mea
 de la oameni pe care nu-i inghit.
 Și acum, în continuare, sunt oameni care fac foarte bine c
eea ce fac,
 deși nu aș vrea să fiu în locul lor ca etică, nu îți de
 acord cu etica lor,
 dar sunt de acord cu rezultatele lor.
 Și atunci poți să iau o strategie prin care obține un rez
ultat,
 fără să fii de acord cu valoriile tale. Are sens.
 Aia deja este abilitatea de flexibilitate a modului de gând
ire.
 Ce face societatea? Nu te alesc, deci nu am ce să învăț de
 la tine.
 Are sens? Ceea ce e fals.
 Dacă emoțional nu te admiri, nu te plac, nu te iubeți, că
 avem o incompatibilitate, aflăm mâine de ce,
 nu înseamnă că tu n-ai nimic valoros în modul tău de gând
ire.
 Și chiar din contră, s-ar putea să fie lucruri care să-mi f
ie valoroase mie ca strategie pe harta mea,
 dar cam suficientă multă răbdare.
 Dar asta deja necesită ieșire de pe pilot automat
 și decizia conștientă că vreau să-ți cunosc harta mentală
 în ciuda emoților pe care le simt.
 am ieșit de pe pilot automat al minții mele
 și nici nu-mi cred emoțiile.
 Aia e abilitatea de NLP Practitioner.
 Versus cred ce îmi zice mintea mea, cred ce îmi zice emoția
 mea
 și, prin urmare, nu te înghit.
 Dar mă plâng de rezultate.
 Mă ajung la voi.
 Și atenția asta cu efort, nu e ușor la început.
 Să poți să stai cu un om cu care nu ești compatibil din
 prima mod natural
 natural. Și totuși să ruluezi mintea ta. Ok, ce am de învăț
at de la tine?
 Ceva ce tu faci bine. Eu învăț inclusiv de la oameni dific
ili.
 În primul rând pentru că am fost unul.
 Am experiență mare cu oameni dificili.
 Unii ar zice că încă sunt.
 Dar nu îi credeți.
 Dar am experiență mare cu oameni dificili. Câți dintre voi
 până acum,
 după ce m-ați cunoscut așa seară în online sau m-ați văzut
 pentru prima oară live în față,
 V-ați făcut impresia despre mine că sunt extrovertit, volub
il, bun la public speaking,
 știu să folosesc umorul, sunt relaxat în fața voastră și mă
 distrez.
 Cât dintre voi mă vedeți așa?
 Mulțumesc, v-am păcălit.
 Serios.
 V-am păcălit.
 Și am făcut-o intențional și o să mă văd și voi vă să face
ți asta. De ce?
 Toți ce am înumărat eu până mai din neauri sunt abilități,
 dragilor,
 pe care eu le-am exersat ca să pot să obțin un rezultat pe
 care mi-l doresc.
 În realitate, eu sunt timid extrem, de acolo vin.
 Introvertit, nu extrovertit.
 Și am avut zero abilități de comunicare.
 Maxim ce știam să fac când eram copil ca să comunic, era dă
-mi.
 Și nu te cred.
 Bă, n-ai cum, deci nu cred.
 Hai că aștep să îi spui că nu răspund.
 Și acum cine are telefonul este, nu răspund, babă, nu răsp
und, du-te-mă, nu, nu eu, nu.
 Că mă vede că babă nu a dupt pe eu și să ia de bine. Nu mă
 iau de tine, îți promit.
 Doar oprește-l.
 Am învățat... Eu tot ce știam să fac când eram copil era dă
-mi.
 Dacă nu-mi dădeai, ca și copil, da?
 Te băteam.
 Că puteam.
 Dacă nu-mi dădeai, tu dădeam eu.
 Bun asta.
 Atâta știam să fac ca un timid de introvertit și eram și
 frustrat și agresiv.
 Asta a fost-i paromeu de copil extrem de încăpățânat.
 Din motivele mele pe care le-am depășit, le-am lucrat, le-
am energirea, le-am vindecat, nu e o vină pentru asta.
 Atâta știam.
 Toți ce vedeți voi acum și ați văzut în online și mi-ați
 simți mailuri, ce mișto a fost workshop-ul,
 ce fain, ce am râs și le-am distrat, bravo!
 Sunt abilități, dragilor.
 Dar vă zic asta pentru că e o veste bună aici.
 Dacă eu ca temit intr-o vertit extrem, în timp am reușit să
 exersez abilități de comunicare
 ca să pot să susțin o stara de 250 de oameni în timp de dou
ă ore jumate, patru, că până la pauză,
 fără să mă bată, adică să fie și ceva util și valoros acolo
, înseamnă că și voi puteți.
 Hashtag și eu, alu-manda chin.
 E o veste bună.
 To' ce înseamnă comunicare este abilitate, nu talent.
 Tatuați-vă pe frunte, dacă vreți, dacă nu aveți loc, pe fr
untea mea.
 Când te uiți la mine așa, sau gândești că eu nu sunt bun la
 carizmă, la vânzări, la public speaking, la whatever e
 important pentru tine,
 dar ține de comunicare, la glume, la ce vrei tu, dar ține
 de comunicare, vreau să auzi o voce pe urechea stâncă sau
 de toată care vrei tu, care spune,
 Minti!
 Nu esti bun?
 Incă!
 Pentru că toate lucrurile pe care tu îți doresc să le obții
, ca abilități,
 se exersează.
 Da, sunt unii care au talent nativ, sunt de acord,
 dar sunt rari.
 Și de foarte multe ori talentul ajunge să încurce,
 pentru că talentul creează așteptări.
 Talentul creează aroganță și aroganța bloquează.
 Prefer să fiu underdog, să fiu la care nu arată mare talent
,
 dar pentru că e asumat în muncă și în exercițiu,
 știe să-și antreneze abilită și depășeoșă de multuri talent
uri.
 Am avut de foarte mult. Am jucat basket, nu pare,
 dar am jucat basket profesionist mulți ani în liceu,
 în generală și până la început de liceu.
 Și am întâlnit oameni care erau extrem de talentați în ech
ipă,
 care erau puși pe bancă datorită atitudinii de arăganță.
 sau care, datorită talentului și aroganței, când erau în fa
ța unui punct decisiv pe teren,
 ratau, pentru că erau la mișto.
 Ei știau că dau de alea, știi?
 Și unul ca mine sau ca altul care muncea foarte mult și era
 asumat că nu e vreun talent,
 dar vrea să sprijine echipa,
 de multe ori ajungea să facă diferența.
 Băi, rățin și să spun, talentul nu este obligatoriu și dacă
 l-aveți,
 mă bucur, aveți ceva în plus, dar nu e obligatoriu,
 ca să obțineți lucrurile pe care vreți să-l obțineți în via
ța voastră.
 de la prosperitate financiară, până la carizmă.
 În spatele fiecărui rezultat din viața ta este o structură,
 zice NLP-ul.
 În spatele fiecărui rezultate inclusiv pe care nu l-ai încă
 în viața ta este o structură
 pe care încă n-ai descoperit-o.
 Din fericire,
 pentru asta ești aici.
 Următoarea calitate a hârții mentale.
 Este subiectivă.
 Este subiectivă. Adică...
 Este influențată doar de tine.
 Nimeni altcineva...
 nu cunoaște cum e să ai harta ta mentală.
 Asta o face...
 și trecem la următoarea calitate, că sunt mână-mână...
 și de acelea următoare calitate, că sunt mână-mână,
 unică.
 Nimeni altcineva pe planeta asta sau pe altele,
 ca să păstrăm mintea deschisă,
 nu a avut vreodată modul tău de gândire
 și nu va avea vreodată în veci puruș.
 Pentru că nimeni vreodată nu va fi tu.
 Poate în altă dimensiune, încă nu pot să garantez asta,
 că în altă dimensiune nu e cineva identic cu tine,
 care arată ca tine, care are aceeași harta mentală.
 Nu mă duc acolo.
 Dar, harta ta mentală este subiectivă 100%
 pentru că este influențată de istoricul tău,
 de rănine tale emoționale pe care nu le are nimeni,
 sau ne știe nimeni, nici măcar tu.
 De părinții tăi pe care nu i-a avut nimeni decât tu,
 și de felul în care ai interpretat tu copilăria ta,
 pentru că, ghici ce, sunt frați gemeni care au aceeași pă
rințe,
 aceeași educație, același mediul și au hărți diferite.
 Are sens?
 Prin urmare, harta ta mentală este unică,
 nu o mai are nimeni, nu va mai avea nimeni,
 prin urmare, și țineți-vă bine că aici începe disconfortul.
 Și notați-vă pe fruntea mea sau a voastră.
 Harta mea mentală, pentru că este unică și subiectivă,
 trebuie explicată celorlalți.
 nu presupusă ca fiind înțeleasă doar pentru că sunt în pre
zența lor.
 Harta mea mentală trebuie explicată celorlalți.
 Din nou, un alt bias cognitiv pe care majoritatea dintre
 noi nu îl observăm.
 Avem pretensia să fim înțelegi fără să ne explicăm.
 Nu e interesant.
 Un expert în comunicare, un om care studiază și practică N
LP-ul, așa cum îl predau eu,
 din nou, Bender poate să mă contrazică.
 Treaba lui.
 A făcut o treabă absolut genială.
 Dar am voie, și nu e aroganță, să nu fiu de acord cu el în
 anumite principii.
 Așa cum nu sunt de acord nici cu Marius.
 Și nici el cu mine.
 Dar ne iubim că suntem prieteni foarte buni.
 Harta ta mentală trebuie explicată.
 Asta înseamnă abilități de comunicare, dragilor.
 Abilități de comunicare și exercițiul în aceste abilități
 de comunicare,
 pentru că regulă în NLP și în comunicare
 este responsabilitatea celui care vrea să obțină un rezult
at
 să preia Iniciativa Comunicării Eficiente.
 Este responsabilitatea celui care vrea să obțină un rezult
at în orice sens
 în relație cu alții, în mod evident,
 să preia responsabilitatea
 Comunicării Eficiente. Ce înseamnă asta?
 că tu ești cel care te să-nceapă primul,
 să arate cum se comunică eficient,
 nu să aștepți ca celălalt să înceapă.
 Un alt mare blocaj și distorsiune cognitiv în relații și în
 comunicare,
 în special în cuplu și între frați, știu din experiență,
 suna așa,
 dar de ce eu primul?
 Sau de ce numai eu, vă că cunoașteți?
 Și tocmai v-am răspuns la asta,
 Pentru că tu vrei să obții ceva.
 Dacă tu vrei să obții ceva într-o relație cu altă persoană,
 ai responsabilitatea a sumării comunicării eficiente,
 adică tu începi primul.
 Pentru că a dorit să obții ceva în relație cu o persoană
 și a așteptat să înceapă persoana prima, să facă primul pas
,
 mie mi se pare s-oră cu nebunie.
 Și maturitatea, dar n-am vrut să vă zic așa pe față,
 dar atunci v-am zis-o.
 E cel puțin ineficient să vrei să obții ceva de la o perso
ană în cuplu sau în relație cu ei,
 dar să aștepți ca el să vină căte tine să-ți dea.
 Măi, are sens?
 Iar eu vin și spun,
 tu ai o hartă mentală unică, subiectivă și diferită, ghici
 cine mai are.
 Și el.
 Și atunci când știi și accepti și înțelege asta că e logic,
 E logic. Ai responsabilitatea să-ți asumi, să-ți schimbi și
 să-ți adaptezi atitudinea ta
 pentru a obține ce-ți dorești să obții, rezultatul, în rela
ție cu el sau ea.
 Adică dacă tu ignore astea de până acum și mai am, dacă tu
 ignore astea de până acum și te plâși de rezultat, meriti.
 La asta mă refer când am spus meriti să ai în viața totul
 ce ai.
 Pentru a obține ceva diferit în viața ta trebuie să schimbi
 strategia.
 Să schimb ceva.
 Și noi avem un atasament de tipare.
 Și mai notați-vă și asta, vă rog, sau rețineți dacă vreți.
 Mintea noastră funcționează în tipare pe care le caută
 permanent.
 Odată ce a găsit un tipar care funcționează la nivel minim,
 o să vă zic ce înseamnă asta imediat,
 îl va repeta.
 Fără să caute altul mai eficient.
 Se numește obicei.
 Când găsim ceva ce funcționează pentru noi
 în momentul ăla la cine suntem noi în secunda aia,
 vom avea tendința
 să-l menținem,
 nu să facem ceva diferit, da sau nu?
 De ce se întâmplă asta?
 pentru că creierajul nostru, atentia, este o diferență înt
re minte și creer.
 Creerul este anatomic, minte e psihologică.
 Inclusiv anatomic, creierajul nostru are tendința, ca așa e
 programat de natură,
 să conserve energie, nu să consume.
 Nu știu dacă știți, creierul nostru este cel mai mare
 consumator de energie din corpul nostru.
 Creerul, nu sufletul digestia, nu, creerul.
 Asta înseamnă că are tendința să folosească energia efic
ientă.
 Ghici ce? Dacă ceva nu te omoară, nu este urgent pentru el.
 Așa gândește. Dacă ceva nu te omoară, el nu intră în panică
.
 Asta ce înseamnă?
 E posibil să te facă să urmezi tipare care nu consumă ener
gie
 pentru ca el să conserve acea energie,
 însă asta înseamnă plafonare pentru tine.
 Mintea noastră funcționează în tipare, v-am dovedit mai dev
reme cu...
 Simteți minte?
 A treia oară, când ne-am făcut sunetul, tu ai anticipat sun
etul pentru că tipar.
 Și aici vreau să vă zic ceva.
 Majoritatea rezultatelor pe care voi le aveți în viața vo
astră le aveți pentru că nu aveți tiparele schimbate,
 ci odată au fost valabile și nu mai sunt.
 Nu le-ați mai contrazis.
 Avem tipar relațional.
 Avem tipar de comunicare în cuplu.
 Avem tipar de anxietate.
 Avem tipare de eficiență în productivitate.
 Avem tipare peste tot, dragilor.
 Asta înseamnă pilot automat.
 Pilot automat înseamnă
 rularea
 inconscientă a unor tipare care, odată, mi-au adus rezult
ate.
 Transformarea în schimb vine din contrăzicerea acestor tip
are.
 În primul rând, înconștientizarea lor
 și după aia, din transformarea lor.
 Vă zic numai de prima parte, prima oară.
 Nu am cum să schimb nimic în viața mea ce nu observ mai înt
âi.
 Nu am cum să schimb nimic.
 De la adicție, la relații de cuplu, la modul în care mă
 cert.
 Ce vrei tu?
 Nu am cum să schimb până nu observ mai întâi.
 De ce vă zic asta?
 Foarte mulți dintre noi, când facem dezvoltare personală,
 ne dăm seama că putem să schimbăm lucruri.
 Și ne apucăm să schimbăm lucruri.
 Ceea ce este eronat.
 încercând să schimbi un tipar care este și vechi și înreg
imentați, și inconștient, poate, de multe ori,
 fără să-l observi mai întâi,
 ești foarte probabil programat la autosabotaj.
 Pentru eu, nu știu dacă ați observat,
 când vine vorba de adicții sau de slăbit,
 disciplina, motivația, pardon, nu este suficientă.
 Motivația nu e suficientă. Degeaba aștii tu, azi rup stilul
!
 Da, fă-o trei săptămâni la rând și vorbim.
 O să vină a doua sau a treia și o să spun, aaaa, nu am chef
.
 Men, dar ai fost motivat. Daaaa.
 De-aia nu cred în discursuri motivaționale și nu, care îmi
 spune vreodată că sunt speaker motivațional, îl bat.
 Nu cred în asta. Cred în contrazicerea tiparului, să zicem,
 de mult timp, până când sparg obiceiul. Aia e altceva.
 Și atunci am o rugăminte pentru voi.
 Înainte să schimbați orice în viața voastră, vă rog observa
ți o perioadă de timp ceea ce vrei să schimbați.
 Fără să interveniți, fără să judecați, fără să vă luptați,
 fără să reprimați.
 Doar observă. Cunoașteți tiparul pe care vrei să-l schimbi.
 Oricare ar fi el. Că-i fumat, că-i mâncat, că-i băut, că-i
 vorbit airea, că-i furie, că-i nu știu ce vrei tu.
 Cunoașteți întâi acel tipar înainte să-l schimbi.
 crește șansele fantastic de mult
 să pot să schimbe acel tipar dacă-l observ mai întâi.
 Nu mă crede pe cuvânt, testează.
 2. După ce ai conștientizat acest tipar,
 îți spuneam mai devreme, contrazil cel.
 Cred că am zis bine. S-a auzit contrazil? I don't know.
 Și asta vă rog să faceți inclusiv în sal asta ca să vă înt
renați.
 Sunt două categorii de oameni în sal asta.
 I'm reading your mind right now.
 1. Categoria de oameni nu vorbesc bosu.
 O sa zici ce vrei tu.
 Nu ridic mana nii sa-ti traiasca.
 Cand te uiti la mine, te ignor?
 Daca ma numesti pe mine, ma uit in jos?
 Daca insisi, ma duc la bai?
 Doar sa nu-ti raspund.
 E o categorie. E umana, o inteleg, am fost acolo.
 Categoria numarul 2? Eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu.
 Pe mine, pe mine, aici, aici, aici, aici.
 Nu e una buna sau rea.
 Te rog, Orlin, in orice categoria ai fi,
 testeaza ce e, atat de multe oameni ti-am spus,
 in sala asta este safe sa faci asta,
 contrazice-ti tiparul.
 Daca tu simti sa nu te bagi, sa nu spui, sa nu impartasesti
, sa nu ridici mana, sa nu ceri microfonul,
 fa asta.
 Contrazice tiparul, e ceva safe aici.
 Daca esti in categoria de eu, siefu, eu, numai eu, traite,
 eu, eu, eu, numai eu,
 Te rog, contrazice stiparul, taci.
 Observa-te. Veti ce simti.
 Admira colegi care fac ceea ce ai vrea tu sa faci.
 Admira colegi care isi provoaca limite si contrazit stipar
ul
 si iti promit ca vei fi mult mai castigat.
 Mai are sa-ti ce va zic?
 Contrazice-ti-va tiparele in orice schimbare pe care vreti
 sa o faceti in viata voastra,
 insa mai intai imediat, observa-l.
 Observă-ți tiparul ca să știi ce să contrazici.
 Și îți promit că îți crești șansele fantastic.
 Îți dau un exemplu, pe adicții, pe fumat.
 Așa mă lasă tot de fumat.
 În momentul în care am decis să mă las de fumat,
 că m-am să fuma de vreo 3 ori până să mă las de tot,
 am început să mă observ ce simt fix înainte să mă aprind t
igara.
 Și eram, hmm, mi-a venit gândul să aprind tigara.
 Luam pachetul, care e gestul oricărui fumători?
 Ia pachetul și deschide pachetul și ia țigara, da sau nu?
 Eu luam pachetul, mă jucam cu el și amânam intenționat
 să-mi deschid pachetul și să-mi scot țigara. Intenționat.
 Eu știam că o să aprind țigara, nu mă înțelegeți greșeli.
 Doar mă jucam și observam ce simt întârziind
 ceea ce vrea tiparul meu să fac. Ajunga voi.
 După ce deschideam pachetul, luam pachetul și miroaseam țig
ara.
 Și zic, hmm...
 Oare chiar am nevoie să fumez sau e doar în obicei să fumez
?
 Cum ar fi să nu aprind țigara și o puneam deoparte?
 Bineînțeles, nu vorbeam cu mine cu voce tare.
 Măi, dacă eram în public.
 Nu faceți asta.
 Dar să faci gestul ăsta, să te joc cu țigara,
 să faci de două ori așa, să-l pui deoparte, nu știe nimeni
 ce faci.
 Da sau nu?
 Dacă vorbești cu voce tare, e o problemă.
 Se zice că nu e o problemă dacă auzi voci.
 Problema e dacă le răspunde altcineva.
 Bun.
 Revenim.
 Legat de fumat, așa am făcut.
 M-am observat pe mine cu tiparul de a aprinde tigara
 și mi-aprindeam tigara, dar deja mi era clară și din ce în
 ce mai observabilă
 nevoia de a aprinde tigară, momentul când apărea nevoia de
 tigară,
 ce se întâmplă în capul meu înainte să mă aprind tigară,
 Cum fac să-mi fie poftă să apină țigară?
 Pentru că, ghici ce?
 Cum?
 Ok.
 În momentul în care am ajuns la nivelul în care să îmi
 observ tiparul, am zis ok, nu fumez azi, fumez mâine.
 Și îmi luam pachet de țigări și zic, nu ești mai puternică
 decât mine.
 Azi nu ești mai puternică decât mine și închideam pachetul.
 Eu nu m-am s-adefumat făcând de embargo cu țigări.
 Știți că să recomandă fumătorilor? Gata, dacă te lași de a
zi, ascunde țigările, dă-le foc, dă-le la prieten, jihad, ar
uncă-le pe geam.
 Eu nu, l-am lăsat pe masă.
 Că de cât ori mă trezeam și te ciam până găba de țigări, sp
uneam, nu azi și plecam.
 Ca atitudine.
 Și fiți atent ce face fraza asta apropo de fumat.
 Nu fumez azi, fumez mâine.
 Sună a presiune?
 Nu, pentru că știi că fumez mâine.
 Dar mâine ce e?
 Azi.
 Și din nou, nu fumezi azi, fumezi mâine, nu fumezi azi, f
umezi mâine versus nu mai fumezi niciodată!
 Asta crează presiune și reprimare. Nu fumezi azi, fumezi mâ
ine, crează opțiuni.
 Măi are sens? E un joc psihologic.
 Și e valabil cu orice fel de obicei din viața ta nesănătos.
 Nu mănâncazi paste, mănânc mâine.
 Dacă e sprițul provocarea, nu beau sprița azi, doar apă
 minerală, măi mâine spriță.
 Te rog?
 Nu era aproape, era si la mine, stai rinistita.
 Contrazice-ti tiparul si iti promit ca ai cele mai mari s
ante sa-l si schimbi, dupa ce il constientizezi primul oras
 si il observi si te imprietenesti cu el.
 Problema omilor care sunt pe addiction sau pe obiceiuri noc
ive este ca ei nu cunosc obiceiul pe care vreau sa-l schimbe
.
 Ei isi cunosc doar rezultatul cu care nu mai sunt de acord,
 nu obiceiul care duce la asta. Da sau nu?
 Cunoaște-ți obiceiul, senzațiile, emoțiile, gândurile
 și tiparul, ca după aia să intervii la un moment dat și să
 schimb.
 Și îți promie că îți voi da un anel de să faci asta.
 Câtea mânăre a acestui tipar trebuie să faci?
 Până când se creează un nou tipar.
 3 săptămâni.
 Nu glumesc, nu e inventat.
 Aproximativ 3 săptămâni.
 Orice fumător, vreți să vă zic asta?
 Orice fumător și e valabil la adicții în general.
 Dar l-a fumat în special.
 Și o zic din nou ca exprența a fumat 14 ani.
 Din clasa 8, până...
 Nu, din clasa 7.
 Până mult în tinerețea mea.
 L-a fumat în aproximativ 3 săptămâni de zile.
 Începe să se diluieze
 dependența psihologică
 și cea chimică, care cea chimică durează cam undeva la câte
va zile o săptămână,
 dar rămâne obiceiul.
 Orice tipar vrei să dezactivezi tu după ce îl conștientize
zi,
 e nevoie să pui un alt tipar în loc.
 Problema când vine vorba de adicții este că noi nu știm să
 punem în loc altceva.
 De-aia recomandarea mea este că vrei să scapi de ceva,
 antrenează în același timp altceva, ideal păstrând benefic
iu.
 Pentru că țigara și orice adicție îți aduce un beneficiu
 emoțional.
 Dacă tu găsești o variantă prin care menți beneficiul cu
 altceva, mai sănătos, ideal,
 creierii tău o să simtă că n-ar pierdu nimic.
 Și o să fie mai ușor de dezactivat tiparul.
 Dar, scuze-mă, ca să-ți răspund, aproximativ 3 săptământ de
 zile este necesar să...
 Mersi?
 Să antrenezi tiparul de nu acum mâine, până când mintea ta
 antrenează și înțelege tiparul nu acum mâine pe pilotul
 automat.
 Dar asta e nevoie sa implice din partea ta acceptarea dis
confortului.
 Tiparul nu acum ne presupune raspata intarziata. Asta se
 numeste in psihologie.
 Delayed gratification.
 E nevoie sa iti antrenezi imediat muschiul mental si psih
ologic de a intarzia o recompensa pe care iti o doresti
 foarte mult.
 Asa apare maturitatea.
 Diferenta intre copii si adulti ar trebui sa fie, desi nu e
,
 faptul ca adultii stiu sa zic ca nu acum, mai tarziu.
 Copilul, daca ii dai o ciocolata in fata,
 acum, mai tarziu, nu acum,
 da sau nu? S-a facut un experiment interesant,
 un studiu, experiment, cum vreti voi sa-i spuneti,
 au fost mai multi copii pusi intr-o camera
 in care s-a pus o brownie, o prajiturica, care arata incred
ibil.
 Și li s-a zis, dacă nu mănânci brownie, prăjitura asta, mul
țumesc,
 primești două, mai târziu.
 Adică i-a dat incentiv, i-a dat motivație, da?
 Unii copii au putut să facă asta, dar s-apropiau, de aia fă
ceau...
 Exact, e pe YouTube.
 Alți copii nu puteau face asta, i-a intrat direct in...
 Da-o dracu' de mai târziu, nu știu dacă o primim.
 Și aceea care e carpe diem, motherfucker, știi?
 Ce e în mână nu-i minciună!
 Dar atenție că nu asta a fost scopul experimentului.
 Acești copii au fost observați în timp de-a lungul vieților
 și s-au observat că cei care au avut puterea să întârzi
 recompensa
 au ajuns din punct de vrei profesional și personal mai fer
icii și mai impliniți.
 decât cei care n-au putut să se abțină.
 Și atenție, e doar un tipar.
 Nu înseamnă că n-ar fi putut să fie învățat să facă asta,
 că nu e un blestem.
 E doar o inclinație.
 Oamenii care au
 disciplina, că atenție, este diferență între disciplină și
 motivație.
 Motivația te ține puțin, ca chibritul.
 Disciplina e ca focul de sudură.
 La nivel de putere și impact. Are sens metafora.
 Motivația ține puțin.
 Ăla de sudură ține mult și are rezultate și impacte mult
 mai mari.
 Însă, abilitatea de antrziare, compensa, este ceva banal,
 care apare prin cărți de dătătare personală,
 dar nu îți spune nimeni că e nevoie de disconfort să încep
 să-l antrenezi.
 Și începe cu ceva de genul nu-asmâine.
 E valabil la mâncare, carbohidrați, fumat, inclusiv la
 sport.
 De exemplu, nu stau azi in casa, stau maine.
 Azi ies la plimbare.
 Sau ma duc pana la sala.
 Sau ma duc pana la...
 Are sa-i zic, poate sa-l folosesc in ce directie vrei tu.
 Vrei sa-ti pun o intrebare, iartama si...
 Stai ca vine colegul meu.
 Ovidiu, Manuiesc.
 Procesul de gandire nu este el insus un tipar?
 Si atunci as explic de ce facem...
 Procesul de gandire functioneaza cu tipare,
 nu este un tipar, este un mecanism.
 Procesul de gândire e un mecanism.
 E ceva intrinsec ființea noastră, că nu ai cum să nu gândeș
ti,
 deși știu că pe unii îi bănuiți.
 Și-ți mulți oameni politici care te fac să te întrebi unor,
 dude, ce a fost în capătău?
 Dar procesul de gândire este ceva intrinsec ființe noastre,
 ceva natural, la care iar nu putem să ne oprim,
 nu putem să ne abținem.
 Și procesul de gândire funcționează cu tipare, uneori, alte
ori nu,
 Dar nu, procesul de gândire nu este un tipar.
 Că ar înseamna că mai sunt și altele în afală de el.
 Ori harta mentală funcționează cu gândire.
 Sucesiv de gânduri.
 Mersi și eu. O video ai zis?
 Mersi.
 Ca să mă rățină toată lumea, am o fobie interesantă pentru
 tine.
 Mi-e frică de...
 Pui de găină.
 Pui de găină, ok.
 Asta nu e fobie interesantă. Îți mulțumesc.
 O să îmi spui cum decurge fobia și când se dezactivează pân
ă la final, bine?
 O fobie interesantă mi-a scris cineva, este de trepte.
 Aia e fobie interesantă. Mi-a scris cineva la un mandat dup
ă un...
 Face piu dacă mă apropiu de boxă?
 Nu?
 Ha, face un pic.
 Fobie de trepte înseamnă... mi-a scris cineva după un
 webinar,
 zice, Horia, mă aprecesc foarte mult tot ce e pregat în se
ara asta, are foarte mult sens.
 Bă, eu am o fobie care nu am auzit-o la nimeni.
 Și m-a făcut curios.
 Și zic, zic, zi-mi, men, omul fost luptător în trupe
 speciale, atentie, deci nu...
 un om slab.
 Și îmi zice, participa la mineria de la alea,
 deci omul, bine, are o vârstă,
 dar a fost luptat parașotist de aia,
 deci omul avea, ca bărbat, niște experiențe
 în care nu părea că se sperie ușor.
 Ceea, frate, încremenesc, deci îmi vine rău.
 Când vedea o treaptă și trebuia
 să coboare sau să urce pe treaptă,
 aproape le și na.
 Ce?
 Așa că tu cu pui de găini ești safe, my friend.
 O să vorbui mult despre fobici, despre fiți, îți promit.
 Să-mi spui atât, te-am spus, până la finalul cursului,
 cam în care modul constați că nu mai ai atât de puternică
 sau s-a diluat complet.
 Bine?
 Mersi.
 Bun.
 Acestea fiind zise mai avem o calitate a hărții mentale.
 Subiectivă unică, am spus aicea, diferită, sper că nu mai
 are rău să dezvolt.
 Și asta, subiectivă unică și diferită,
 E valabil pentru toți oameni de pe aceasta planetă.
 Și vreau să vă dau două lege în comunicare apropo de harta
 mentală.
 Unu. Fiecare om este expert pe harta lui mentală.
 Bă, nu există alt om pe lume mai expert decât mine pe harta
 mea.
 Da sau nu? Că n-ai cum?
 De ce e asta important?
 Când încerci să schimbi un om sau harta lui fără să aplici
 acest principiu, vei ajunge la conflict.
 Ceea ce face majoritatea. Hai să-ți arăt unde ești un
 defect.
 Nu ai cum, pentru că omul este expert pe harta lui mentală
 și va găsi constant ceva pe harta lui, a care tu nu te așt
epți.
 Eu cunosc oameni câțiva, și câțiva iubesc foarte mult, dar
 îi cunosc în același timp, în mod în care n-ajuda să îi cun
osc,
 care sunt eksperți la a găsi probleme la soluții.
 Bă, deci îți pun întrebare, legat de ceva ce tu ești eks
pert sau bun sau ceva,
 tu îi dai soluția și îți spune, a, asta e, ca mi-a s-a
 aplicat.
 Și gă... imediat.
 Și sunt eksperți la a-ți arăta ce îți spui tu, dar la e nu-
i valabil. Știți de aștia?
 Bă, iubiții că n-au de ales.
 Ei nu știu că fac asta.
 E o abilitate, e o nevoie, e o condiționare și la ei.
 Imediat.
 Oamenii sunt experți pe harta lor mentală,
 nu o să poți niciodată să schimbi pe cineva cu harta ta,
 fără să-ți icon de harta lui.
 Nu poți, nu există așa ceva.
 Dacă ești nevastă, poți.
 Permite să te contrazic.
 Dacă ești nevastă, poți să crezi că poți.
 Pentru că din păcate în cuplu, unul din motivele constante,
 și de aia facem inclusiv tabere de cuplu și nu epuizăm nic
iodată subiectul,
 unul din motivele conflictului constant în cuplu este că ne
vasta încearcă să schimbe pe nevast, așa zic eu.
 N-ați zisat că nevastă nu are cuvântul la masculin?
 Soție are la masculin, știi? Sot-soție.
 Dar nevastă-nevastă nu există.
 Și atunci eu zic, nevastă nevast? Sau, mi-au zis unii de
 femei, nevastă nefast?
 Tindința de a schimba pe celălalt într-un cuplu este unul
 din cele mai mari microbi a eficienței relației de cuplu.
 Relații de cuplu nu sunt făcute ca noi să ne schimbăm unii
 pe celălalt,
 relații de cuplu sunt făcute ca noi să evoluăm unul alături
 de celălalt.
 Dar asta este complet altă convingere care nu ne predă nim
eni căieri.
 Și când intrăm într-un cuplu special femeile,
 eu vă iubesc, sincer, feminitatea o iubesc cu ador, sunt fa
șinat de voi feminitatea,
 de când eram copil mic, săteam mai mult cu fetițele decât
 cu copii, cu bărbații, cu băiți.
 Serios.
 Dar nu am cum să vă nu văd că aveți unghiuri moarte unor,
 pentru că de exemplu, dacă mă înșel, cu iubire vă zic,
 când intrați în relații, majoritatea dintre voi, intrați în
 relații cu potențialul bărbatului.
 Adică vedeți unde poate să ajungă.
 Vedeți? Hm, ăsta-i bună, am ce să modelez aici.
 Și peste un an, doi sau trei constați că n-ai cum.
 Că se opune. Încă.
 Că se opune, că începe să comenteze,
 că începe să zică, da, mai lasă-mă, și tu spui, cum să te
 lască?
 De aia te-am luat să te schimb?
 Bă, da sau nu?
 Din păcate, nu e un lucru pe care vi-l reproșesc.
 Și atenție, și bărbații facă asta la fel.
 Doar că din alte motive și din alte unghiuri.
 Ce încerc să spun și îți mulțumesc că a ridicat-o pe asta
 la fileu?
 În specială în cuplu, dacă am înțelege că nu putem să sch
imbăm harta celorlalt fără
 să renunțăm câteva momente la noastră, ar fi fantastic.
 Pentru că adevărata schimbare în comunicare înseamnă să ple
ci de pe harta ta un pic
 și să fii cu adevărat curios de harta celorlalt mâncar un
 pic.
 Atunci apare schimbarea posibilă, pentru că celălalt nu se
 mai simte agresat.
 Or noi cât suntem atașați de harta noastră și încercăm să-i
 punem în fața hărților a lui-a ei,
 De fapt, o agresăm.
 Și aia nu-i comunicare și nu-i eficient.
 Are sens?
 Revenim. Fiecare persoană este expert pe harta lui.
 De-aia nu funcționează logica.
 Apropo de... da?
 Logica ta, ați observat că nu bate cu logica lui?
 Un iar spune a ei?
 Sunt dese momentele că vin oameni la mine și îmi spun poria
.
 Vine cu soția, ca și cum îmi duci la tăiere, știi?
 Explică-i și ei ce-ți spun că-i logic, nu-i așa?
 Și zic, men, în primul rând femeile au o abilitate de
 bending, îi zic eu.
 Logic bending.
 Adică ce-i logic pentru tine? Nu o să-ți bată cu logică ei,
 pentru că ea nu gândește în logica ta, ea gândește în harta
 ei.
 E la fel și la bărbați.
 În momentul în care înțelegem că avem moduri de funcționeaz
ă diferite din punct de reu psihologic, numai bune,
 numai rele, diferite, începe să apară o comunicare între
 noi ca partenerile de cuplu.
 Cât timp bărbații zic, frate, dar nu-i logic, nu înțelege.
 Păi logic că nu-i logic că-i femei.
 Și femeia spune, dar nu înțelege ce simt.
 Păi logic că nu înțelege ce simt pentru că-i bărbație.
 Bărbații sunt condiționați diferit când vine vorba de emoț
ii,
 femeile sunt condiționați diferite când vine vorba de logic
.
 Are sen și te spun.
 Nu e greșit.
 E diferit.
 Și nu este o insultă că suntem așa.
 Așa a vrut...
 Cred că s-a distrat bărbosul.
 Și a zis, cum fac eu să nu ne plictisim?
 Ia tu! Ia tu!
 Ah, înfine. O să ne distrăm legat de asta.
 Și al doilea principiu, când vine vorba de comunicare,
 legat de hartă și de ultimile trei calități,
 deci am spus fiecare persoană este expertă pe harta lui,
 nimeni nu greșește pe harta lui mentală.
 Nimeni nu greșește pe harta lui mentală.
 Ce înseamnă asta? Atunci când apar conflicte, dezacorduri,
 agresiuni, reproșuri,
 pe harta cui greșește celălalt?
 Pe harta mea.
 El greșește pe harta mea, eu greșesc pe harta lui.
 Când integreze asta și zici, stai un pic, eu îl judec pe el
 acum în raport cu ceea ce eu știu, cred, simt, am ca
 experiență anterioară,
 ignorând ceea ce el crede, simte și are ca experiență anter
ioară,
 adică încerc să îmi impun harta mea pe harta lui.
 Nu așa funcționează comunicarea eficientă.
 Comunicarea eficientă înseamnă
 să zici, ok, orice urmează el să îmi spună, are dreptate pe
 harta lui.
 Și să încerci
 să testezi, îmi place mie să spun, să îți propui.
 Să legi harta ta de harta lui, nu s-o anulezi pe al lui,
 În favorea ta.
 Are sens?
 E complet diferit abordarea.
 Să validezi ce are el pe hartă, nu să-i contrazici.
 Să argumentezi ce ai tu pe hartă, nu să-i împui.
 Ajung la voi.
 Asta înseamnă diferență în calitatea comunicării.
 Asta înseamnă în comunicare strategică.
 Doar că nu vine ușor, nu vine facil.
 Vine cu desconfort și cu efort, o perioadă.
 Și cu disciplină.
 O ultima calitate, înainte de pauză, pe care vreau să o dez
voltăm și să ne și jucăm un pic.
 Harta mentală este influențabilă de cuvinte.
 Harta mea mentală este influențabilă de cuvinte.
 Și aici avem două forme de corolar, îi zic eu.
 1. Dacă harta mea este influențabilă de cuvinte înseamnă că
, completează voi.
 Și a celorlalți. Asta ce înseamnă?
 Harta mea mentală este influențabilă de cuvintele pe care
 le folosești ceilalți,
 adică voi reacționa în funcție de cuvintele pe care le aude
 la ei,
 dar și ceilalți vor reacționa în funcție de cuvintele pe
 care le folosesc eu.
 Și ăsta este iar un element de comunicare strategică.
 Ce cuvinte e potrivit să folosesc?
 Ce cuvinte este eficient să folosesc pentru a obține ce vre
au să obțin?
 Versus, și cunosc câțiva,
 frate, eu am spus și am dezist un cereșt ce vrei.
 Știți oameni care așa gândesc?
 Eu am zis și am avut dezist un cereșt ce vrei.
 Nu, aia este degrevarea de responsabilitate și este și im
aturitate.
 Pe principiu, harta ta mentala trebuie explicata, nu presup
usa ca inteleasa.
 Ați patit vreodata in viata lor, sa vorbiti din punctul
 vostru de vedere clar despre ceva
 si cel sa zica, da, da, am inteles, si cand vine momentul
 sa vezi ca intelezi complet fucking altceva?
 Asta inseamna, harta ta mentala trebuie explicata, nu
 presupusa ca inteleasa.
 Verifica ce a intelezi celalalt, nu presupune ca intelezi
 doar pentru ca a dat din cap.
 Ghișt de ce?
 Cuvintele pe care oamenii le aud
 înseamnă diferit
 pentru fiecare dintre noi.
 Dacă index
 înseamnă același lucru, ăsta-i corolarul,
 în mintea mea
 înseamnă probabil ceva diferit.
 Un alt corolar aici,
 carta mea mentală este
 influențată de cuvintele pe care le aud
 din exterior
 și din interior.
 Adică din dialogul meu interior.
 Cuvintele pe care alții le folosesc cu mine mă pot activa
 sau mă pot motiva sau mă pot entuziasma
 în funcție de ce înțeleg eu prin ele.
 Dar și cuvintele pe care le folosesc eu în dialogul meu
 interior.
 Mă pot activa, mă pot entuziasma
 sau mă pot limita
 în funcție de ce înțeleg eu din ele.
 Mă iară sens?
 E un efect foarte puternic al vocabularului nostru.
 În primul rând, pentru că dăm sensuri diferite cuvintelor
 și noi nu știm să ne explicăm ce sens dăm cuvintelor,
 nu suntem obișnuiți, avem presupunerea, distorsiune cognit
ivă, că dacă folosim un cuvânt pe care îl cunoaștem toți,
 din dex că de aia e index, înțelegem același lucru.
 Nu e adevărat.
 Și nu are rău să dezbat că știți deja asta.
 Și în același timp, cuvintele pe care eu le folosesc în
 propriul meu vocabular interior, în dialogul meu interior,
 fac diferența
 pentru că în funcție de ce cuvinte folosesc să-mi descriu
 realitatea, o voi trăi.
 Și vă dau un exemplu. Vă dau mai multe, o să ne jucăm un
 pic.
 Este o difer.. stiti oameni pentru care viata este o lupta?
 Yo!
 Merci!
 Versus oameni care zic, viata e un dans.
 Viata e un joc.
 Viata e o aventura.
 Pentru cine va fi viata mai interesanta? Pentru cel care e
 o lupta?
 Sau pentru cel care e o aventura?
 Ințelegeți în debat?
 și nu știm să ne schimbăm cuvintele.
 Atentie, noi suntem poveștile pe care ni le spunem.
 Noi, toți, suntem poveștile pe care noi ni le spunem despre
 noi înșine.
 Ce nu ne zice acest dictor în acest citat este că noi sunt
em aceste povești
 în funcție de cuvintele pe care le folosim să spunem aceste
 povești.
 Adică nu suntem atenți la cuvinte.
 Nu suntem atenți la ele, le folosim pe pilotul automat.
 Pentru mine personal, o perioadă de timp viața a fost o lu
ptă.
 Am trăit în cartier, așa a fost atunci.
 N-am fost băiat de cartier, dar am trăit între ei.
 N-am fost golan, dar am fost educat de ei.
 Convingeri principii experienței.
 Nu regret. Așa a fost atunci.
 Eu am fost educat de mama și de bunică mea să fiu good boy.
 Băiat bun. Cu minte.
 Să nu mă dezamăjești.
 Am încădere în tine.
 Laura Fix fi acasă.
 Doar că eu am avut din tot de auna o latură de rebel care z
icea,
 ba nu vreau, dar o să văd eu despre asta altădată.
 Pentru mine viața a fost o luptă, vă spuneam, pentru că am
 fost educat într-un context de luptă.
 Viața de cartieri, scandaluri, bătăi, prostii, așa a fost
 atunci și nu regret nimic.
 Bă, la un moment dat...
 La un moment dat, educându-mă și trecând prin experiențe,
 mi-am dat seama că nu vreau să fie viața luptă, că e prea
 greu să duci mereu lupt.
 Mereu să fii în gardă, mereu să fii atent să nu fii atacat,
 mereu să ai...n-am fost acolo, dar cunosc oameni care aveau
 convingerea
 Te lovesc primul ca să nu dai tu primul.
 Știți oameni care așa au gândit? Atac eu primul ca să nu
 atac eu?
 Eu n-am fost acolo, dar o aveam latentă.
 Și am ajuns într-un final de vreo 8 ani, 10 ani,
 la reprezentarea despre viața mea, când vorbesc despre viaț
a mea,
 că viața e un show de stand-up.
 Mă, pentru mine, viața e un show de stand-up comedy.
 Dacă nu găsesc un motiv pentru care să mă amuz cu sincer
itate și autentic, dar puternic, nu zâmbet, să râd cu poftă
 într-o zi,
 ceva n-am făcut bine.
 Credeți-mă că calitatea vieții mele, scudați-mi pentru cac
ofonie, credeți-mă, calitatea vieții mele s-a schimbat
 fantastică
 în momentul în care am început să-mi schimb viața, eu lupt
 în viața, este un stand-up comedy.
 Vreau să scrii tu acum pe foaia ta.
 Pentru mine, până azi,
 viața a fost
 și notează-ți tu ce a fost. Nu trebuie să știu, nu vreau să
 o spui, nu vreau să o detaliiezi.
 Pentru mine, până azi,
 viața a fost
 și scrie tu ce-i pentru tine.
 Îți promit că nu trebuie să împărtășești,
 nu trebuie să spui nimănui,
 nu te ascult, nu te întreb.
 Vreau doar să faci acest mic proces de introspecție
 Ca să vezi de unde pleci.
 Sau să vezi cum stai.
 Atâta tot.
 Bun.
 Asta înseamnă
 Suntem poveștile pe care ne spunem.
 Lucrurile pe care noi le spunem despre noi, ne construiesc
 pe noi.
 Sunt un pierzător.
 Crează identitate de pierzător.
 Sunt un laș.
 Crează identitatea de laș.
 Uneori mi-e frică,
 nu egal cum sunt lași. Are sens?
 Atenție mare la cuvintele pe care le foloseți în propriul
 vostru dialog interior.
 O să vă dau acum exemplu, știu că vi l-am dat și în online,
 dar vreau să-l folosim și aici.
 Cuvântul
 Încerc.
 Literalmente înseamnă
 încerc, încerc, încerc, încerc, încerc, încerc.
 De câte ori tu vorbești despre ceva ce ai vrea să faci și
 nu poți încă,
 dar măcar încerci, îi spui sub conștientul tău două lucruri
.
 Unu, e posibil să greșești și e în regulă că măcar ai, deci
 ai o scuză bună.
 Se simzați?
 Sau o să mă învârt în cerc, iar ăsta e de fapt obiectivul
 meu.
 Și este un cuvânt banal.
 Este doar de semantic, în alte limbi nu e valabil.
 Try, în engleză, nu e valabil.
 în română este în cerc.
 Și noi suntem influențați cultural de sensul cuvântului în
 limba noastră.
 Bă, are sens?
 Cine vreodată în viața asta a fost dezamăgit? Mâna sus.
 Mulțumesc.
 Și câți dintre voi v-ați bucurat pentru asta?
 Opa, doar câțiva.
 Dar ce-ați pățit mâna?
 Pot să pun pariu că voi să-ți ia din online.
 Sau de la alte generații.
 De ce?
 Cine n-a ridicat mâna, a ridicat mâna la a fost dezamăgit,
 dar nu ar edica mana la nu mi-a placut
 In realitate imi zice ca
 Dezamagire, da?
 Ti-a placut sa fii dezamagit? Nu!
 Asta inseamna ca ti-a placut sa fii?
 Hmm, interesant, nu?
 Adica atunci cand te feresti si fugi
 si te superi si arunci si reprosezi
 că ai fost dezamăgit,
 în realitate spui că ați fi dorit să fii în continuare
 interesant vocabularul nostru.
 Vreau că după acest curs, poate chiar după ziua de azi,
 să cauți în mod intenționat dezamăgirile, pentru că asta în
seamnă procesul...
 oprirea procesului automat de amăgire.
 Și vreau să-ți noteze asta în alte cuvinte.
 Nimeni pe lumea asta nu poate să te dezamăgească fără ca tu
 să permiti amăgirea.
 Nimeni nu poate să te dezamăgească fără ca tu să permiti în
ainte amăgirea.
 Noi suntem amăgiți și ne autoamăgim de cele mai multe ori
 prin așteptări, dragii mei.
 ne creiem singuri sau nu ne opunem așteptărilor pe care ne
 le facem un raport cu alți oameni.
 Nu e greșit să ai așteptări, nu e greșit să vrei să se înt
âmple lucruri în relații cu alți oameni.
 Este cel puțin ineficient, ca să fiu atent la cuvinte, să
 depinzi de acele așteptări.
 viața ta, calitatea vieții tale, emoților tale, relații
 tale, somnul tău,
 să depindă de aceste așteptări, atunci, într-adevăr, este
 ineficient.
 Pot.
 Dar nu o să o fac.
 Pot.
 Așteptările...
 Nu mai știu ce am zis.
 Cine a notat? Că nu știu.
 Nu este greșit să ai așteptări în relație cu alți oameni.
 E bine, e ok să ai lucruri pe care vrei să le trăiești în
 relație cu alți oameni.
 Nu e bine să depinzi de aceste așteptări,
 pentru că în felul ăsta, calitatea vieții tale,
 somnul tău, odihna ta, emoțiile tale, bunăstarea ta psihică
,
 depinde de alți oameni.
 Și asta nu e libertate.
 E ok să-ți dorești lucruri în relație cu alți oameni, cât
 timp, atenție,
 1. Nu depins de ele, și 2. Le comunici.
 Pentru că un alt factor nociv când vine vorba de așteptări
 și prin care noi ne autoamăgim,
 este necomunicare așteptărilor, dar presupunem că gândim la
 fel.
 ba, dar aveți ceva cu mine, să dau rewind azi, nu știu ce
 am zis.
 Eu că intră în fluxul aceea ce vreau să vă spun, eu nu țin
 minte ce am zis anterior.
 Eu mă gândesc la ce vreau să vă zic altfel.
 Cine a notat ce am zis?
 Adevărata provocare, îți mulțumesc,
 nu este că avem așteptări, ci, unu, că nu le comunicăm
 celorlalți,
 dar presupunem că gândim la fel.
 În cuplu e cel mai desîntâlnit asta.
 Presupunem că gândim la fel despre căsătorie, familie, cop
ii, infidelitate.
 În realitate, sunt discuții pe care orice cuplu ar trebui
 să le aibă înainte
 să meargă mai departe cu relația lor, pentru că de aici
 apar tragediile de foarte multuri din păcate sau
 rănile și traumele și divorțurile
 din așteptări diferite care credeam că gândim la fel.
 Are sens.
 În realitate din nou procesul de dezamăgire
 funcționează invers decât cât credem noi.
 Nu alții ne dezamăgesc,
 ci noi permitem amăgirea pentru că
 ne e prea confortabilă.
 Ne place ce auzim,
 ne place ce credem,
 ne place ce așteptăm
 de la ceilalți,
 când în realitate, într-un moment
 de sinceritate tu cu tine, așa cum avem rară
 în viață, am putea să ne zicem
 bă, dacă ați auzit să mă gânesc bine,
 nu a promis niciodata asta.
 Ea nu a promis asta, el nu a promis asta, eu am avut ascept
area asta.
 Ala e momentul de sinceritate.
 Asa functioneaza dezamagirea.
 Si va rog, incepand de astazi,
 fiti atenti cand folositi si in ce context folositi dezamag
irea,
 pentru ca atunci cand spui mai dezamagit,
 iti transferi puterea celui lalt.
 Psihologic, e ca si cum el are puterea suplata.
 Se sizați? Mai dezamagit.
 Rar, zicem,
 Deși și acolo am de zbătut, MAM dezamăgit.
 MAM dezamăgit.
 Pentru că ustură.
 Băi, are sens?
 De obicei o dăm altcuiva.
 M-a dezamăgit mama, tata, prietena, fratele, bita, copilul.
 Sotul. Dar rar eu, pe mine.
 Mai luăm un cuvânt? Măi, de pauză?
 Trebuie!
 Exact.
 Trebuie este un cuvânt care vreau să fie opțional în viața
 voastră,
 este util în anumite contexte, nu vreau să-l abandonați,
 e util în anumite contexte,
 însă trebuie este un cuvânt care ar atașat de cele mai mult
e ori presiune,
 angoasă și anxietate.
 Sunt contexte în unde este util.
 Trebuie să oprești la roșu la semafor? Da.
 Bine, dacă stai în București...
 Depinde. Depinde de ce, dacă ai treabă.
 Ca uficient de poliția am avut dese momenti în care am fost
 de față, în condiție în care eu opream pe cineva din
 diverse motive, întâmplător unii treceau pe roșu.
 Deși eu nu aveam treabă pe rutieră, că eram la frontieră.
 Dar poliția de frontieră în area de competență, adică 30 km
 de la graniță în interiorul țării, așa zice legea, are
 competență generală.
 de competență generală, adică pot să oprezi pentru rutieră,
 pentru ITP, pentru accident, pentru...
 Da, degrevesc de competența, adică sunt poliția rutieră să
 vină, dar eu pot să încep constatarea, ca să zic așa.
 Și am avut momente când am oprit pe oameni care au trecut
 poroș, sau care râncau pe geam hârtie.
 Era, mama, deci luam foc, deci eram în spatele lor, treceau
 vechi, intrau în țară din Ucraina,
 și când imediat cea de intra în țară, rânca pe geam un pach
et de țigări. Era în flamă instant, deci...
 Și eram și în spate lor. Mă rog.
 Eu opream, în fine,
 purtam o discuție.
 Bă, uneori pentru cei care treceau pe roșu,
 am auzit replica asta. Mă, dar ce trec cu pe roșu?
 Că sunt curios. Am treabă.
 Deci brusc,
 faptul că o om o are treabă,
 face că acel roșu se devină subiectiv.
 Nu, dragilor, când vine vorba de roșu,
 nu aminte contexte, trebuie, este pertinent.
 Dar hai să o luăm altfel.
 Vreau să văd ce-ți încapă vostul următoarea
 Asta e propozitie ghidata de mine. Vreau sa spuneti in cap
ul vostru ce va zic eu si sa-mi spuneti ce simtiti.
 3, 2, 1. Trebuie sa beau apa. Trebuie sa beau apa. Trebuie
 sa beau apa.
 Cati dintre voi simtiti un pic, dar nu vreau?
 Dar cine sa-mi spui tu ca vreau apa? Da, nu vreau apa. Sau
 presiune, sau nu mi-e sete. Da sau nu? Mai facem o exercit
io?
 3, 2, 1, ziceți în capă vostru, da?
 Trebuie să respir.
 Nu glumesc! Trebuie să respir.
 Trebuie să respir.
 Bă, voi să iznați că avem aceeași o
 senzație de a ne opune
 unui factor care ne ține în viață?
 Când zici, trebuie să respir,
 știi că cumva n-ai de ales
 da o parte de tine, dar nu vreau!
 Pentru că e formulată într-un mod în care ești programat să
 te opui,
 care crează presiune.
 Da? Înțelegeți în debat?
 Ce înseamnă asta?
 Fii atent de azi înainte când folosești cuvântul
 trebuie, pentru că s-ar putea contextual să nu fie în favor
a ta,
 să creeze o presiune nenecesară
 și anxietate,
 și recunosc aici, vreau să fac o paranteză,
 unii oameni funcționează bine cu supresiune,
 unii oameni au tiparul lui trebuie.
 Sunt oameni care sunt performanți pentru că trebuie.
 Și dacă pentru ei funcționează, e perfect.
 În regulă, nu mă interesează hartă unică, diferită și subie
ctivă.
 I don't fucking care.
 Cât timp tu ești fericit, nu te schimba.
 Însă, dacă ai lucru în viața ta pe care vrei să-l obții,
 și cumva se simzezi că, atentie, presiunea și anxietatea
 devine autosabotaj,
 dacă nu este menageriat corect,
 schimbă cuvântul prin care îți setezi obiectivul.
 Cu ce în locuim trebuie?
 Necesar, vreau, aleg, îmi propun, fac.
 Ar fi bine, este condițional și sună ca un standard.
 Fii atent la ar fi bine, că l-am ignorat mai devreme, imed
iat.
 Ar fi bine, vine din exteriorul meu și sună un standard alt
ui va.
 Să simțiți? Ar fi bine să nu păcătuiști.
 Bună asta.
 Ar fi bine să mănânci sănătos.
 No shit, Sherlock.
 Ar fi bine să faci sport.
 Motivant al dracului.
 Da, știu că ar fi bine, dar nu-mi vine.
 Îmi propun să.
 Îmi va fi de folos să.
 Vă dau una puternică?
 E important să.
 Vă mai dau una care pe mine mă ajută?
 Este foarte valoros pentru mine,
 pe termen lung, să.
 Și brusc apare o motivație. Pentru că, ghici ce?
 Cel care ești azi, ești datorită celui care a fost și a lu
at o anumită decizii.
 Gândiți-vă un pic la asta. Cel care ești azi, ești datorită
 celui care ai fost, sau cei care ai fost în mod evident, și
 care a luat o anumită decizii.
 Tot așa, cine vei fi mâine, peste o lună sau peste un an,
 vei fi datorită celui care ești azi
 și a deciziilor pe care le vei lua.
 Și când începi să gândești așa și spui OK,
 în ce sens și pentru ce
 îmi voi fi eu mie recunoscător pentru cine voi deveni
 dacă fac azi insert activitate?
 Devine altfel motivația?
 În ce sens îmi voi mulțumi eu mie, sau îmi voi fi mie recun
oscător, pentru ceea ce decid, aleg, fac sau, țineți-vă bine
, renunț să fac azi?
 Eu personal, îmi sunt extrem de recunoscător pentru deciză
 de a-mi lăsa de fumat acum 11-12 ani de zile.
 Sunt extrem de mândru de mine și aproape fiecare zi dau un
 self high five cu cel care am fost atunci și și-a asumat
 disconfortul de 3 săptământ să renunță la fuma.
 Vă mai zic un motiv pentru care oamenii nu se lasă de fuma
 și care e valabilă majoritatea blocajelor emoționale sau
 comportamentul pe care nu le facem.
 Ne este teamă și nu acceptăm disconfortul pe care-l anticip
ăm.
 Ne este teamă din oficiul, dinainte.
 Și nu acceptăm disconfortul pe care-l anticipăm.
 Corolarul, ca să fim eficienți, să fim împlinți, este urmă
torul.
 Anticipează disconfortul probabil, aceea ce îți propui,
 Anticipează-l.
 Găsește strategii și mecanisme de a îi face față,
 dar nu trebuie să suferi neapărat.
 Și fă-o oricum.
 Eu am reușit să mă las de fuma,
 dar din nou vreau să fie clar, fuma este o metaforă,
 să aplică la absolut orice vrei în viața ta și nu face încă
.
 Eu am reușit să mă las de fuma în momentul în care mi-am
 schimbat psihologia legată de disconfort
 și am zis, ok, ce o să se întâmple cel mai probabil dacă eu
 mă las de fuma?
 Păi o să simt poftă, sau pochtă, dacă ești moldav în secol
ul 14,
 o să simt poftă, neriniște și anxietate și o să am gestul
 automat de a căuta țigara.
 O să se întâmple asta? Cel mai probabil da.
 Trăisem deja câteva dăți în care am vrut să mă laze de fum
at.
 A, deci asta trebuie să anticipez și să accept? Da.
 Este miza suficient de mare pentru mine? Pentru mine a fost
.
 Da, ok. Atunci, incepand de maine, ma astept sa-mi fie
 inconfortabil.
 Nu ma prefac ca nu o sa fie.
 Aia e minciuna.
 Ma astept sa fie inconfortabil si o fac oricum.
 Aia inseamna contrazicerea tiparului.
 Doar ca nu vrem sa facem asta. Vrem sa fie si usor si
 confortabil si rapid.
 Si daca se poate sa o faca si altcineva.
 Doar asta este psihologia, confortul e condiționată de
 societate și nu e cea care va duce împlinire în viață.
 Da, e bine să fii... Eu sunt un om foarte confortabil.
 Ați înțelege, sunt un om foarte atent la cum îmi consume
 energia.
 Munchesc foarte mult, dar mi-aleg bătăriile cu atenție.
 Sunt momente în care anumite mize pentru mine consumă ener
gie pe care nu vreau să o dau.
 Și atunci pot să spui despre mine că sunt leneș.
 Dar, în realitate, îmi decid eu cum îmi calculez energia, i
ar asta se numește strategie.
 La fel, e vorba și despre disconfort.
 E nevoie să anticipezi disconfortul, să găsești mecanisme
 de adaptare și de gestionarea lui,
 că disconfortul e garantat în viață.
 Nu există viața unui om împlinit
 fără disconfortul necesar să ajung acolo.
 Nu există.
 Dacă îl și anticipăți, și îl accepti în avans, și mai e și
 niște strategii de a te adapta și de a-l menegeria, bonus
 points de a-l întoarce în favorea ta, acel disconfort, că
 se poate, vorbim, pe parcursul modului 6,
 Vei ajunge la împlinire mai repede decât alții care se plâ
ng că e greu.
 Are sens pentru voi.
 Cuvântul trebuie crează presiune, de foarte multe ori ne
justificată, în mize mici.
 Asta e tot ce vreau să spun.
 Schimbați trebuie cu e important, e valoros, aleg, îmi
 servește să...
 Îmi doresc nu e corect.
 O să vă zic de ce după pauză.
 Îmi doresc transformă obiectivul în dorință.
 Adică în momentul în care spui îmi doresc să,
 deja ți-ai atins obiectivul.
 Care e obiectivul?
 Să îți dorești.
 Seți zizați? Linguistic.
 Ce vrei în viața ta?
 Păi îmi doresc să am bani.
 Felicitări!
 Îți-ai atins obiectivul. De ce?
 Pentru că îți dorești să ai bani.
 Nu? Da.
 Ăsta e obiectivul.
 Să îți dorești.
 La fel, da. La fel și cu vreau, dar vreau e mai puternic.
 E mai bun decât îmi doresc.
 Doresc este un pic din apanajul psihologiei de copil.
 Cine prinește dorințele copilor?
 Moș Crăciun și altcineva.
 Mama, tata,
 escorta, nu știu, altcineva.
 V-am scurci cuitat un pic.
 Am făcut-o intenționat.
 Ca să vă scot din pilot automat.
 relaxați-vă, glumeam.
 Scoateți dorință din vocabularul vostru atunci când vorbiți
 despre ceva important pentru voi, pentru că mintea voastră
 subconscient
 o să spună, am dorință, deci altcineva le împlinește.
 Are sens?
 Teodora, nu mai avem timp de întrebări, promică răspund la
 orice întrebări după pauză,
 că este fără 10, e cu 15 minute mai târziu decât vreau să v
ă dau drumul.
 Este fără 10, ne întoarcem la 2 fără 10,
 Stai un pic, e doua fereci acum, trei fără zece, trei și
 două zece.
 Hai în trei jumate, să-ți ok cu trei jumate?
 Dar la trei jumate începem.
 Înainte să ieșim în pauză pentru că v-am dat 10 minute în
 plus, prin sărite, pe sărite, fără microfon,
 cu ce pleci în pauza de prânză acum?
 Idee, convingere, întrebare, revelație, inspirație, absolut
 orice.
 Ce ți-ai valoros din prima parte a zilei?
 Pe sărite, dar vreau prevedicare de mână.
 Te rog.
 Întrebări multe. Te ajută asta?
 Persii?
 Cum?
 Dă-mi una. Dă-mi o conșientizăre.
 Ok, defecțiuni e harta momentală, mersi. O să schimbăm asta
, te rog.
 Deci, cum se întâmplă?
 Deci, cum se întâmplă?
 Deci, cum se întâmplă?
 Deci, cum se întâmplă?
 Deci, cum se întâmplă?
 Deci, cum se întâmplă?
 Te rog.
 Mă aștept să fie inconfortabil și o fac aricum.
 Bravo, tare, mersi fund de tot.
 Altcineva.
 Te rog.
 Harta mentală influențată de cuvinte, îți mulțumesc frumos.
 Bravo, foarte bine, mersi.
 Te rog.
 Harta mentală trebuie comunicată și explicată, nu presupusă
, ca înțelea asta, te rog.
 Contraziceți tiparul, îți vă mulțumesc frumos.
 Aceste afianzii se vă uresc poftă bun la măstă.
 Ne vedem la 30 jumate.
 Pa!
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
